Cine face raportarea optimizărilor fiscale: Intermediarul sau firma?

Obligația de raportare a aranjamentelor fiscale transfrontaliere va fi, în principal, a specialiștilor, adică a notarilor, contabililor, consultanților fiscali sau avocaților. Atunci când aceștia acționează ca intermediari și ajută firmele la conceperea și/sau implementarea unui aranjament fiscal transfrontalier. Așa prevede Ordonanța Guvernului 5/2020, care se va aplica de la 1 iulie 2020.

Totuși, vor exista situații în care obligația de raportare se va muta de la intermediar la firma pe care acesta a consiliat-o pentru un aranjament fiscal. De obicei, obligația va reveni firmelor atunci când n-au folosit un intermediar pentru a implementa o schemă transfrontalieră, însă acest lucru se va întâmpla și dacă intermediarul nu face raportarea dintr-un motiv sau altul.

„În multe cazuri, principala obligație de raportare stă cu intermediarul. Obligația de raportare se poate muta de la intermediar către contribuabil în trei situații: intermediarul nu își îndeplinește obligația de raportare și atunci, în mod voluntar, contribuabilul vine și raportează; nu există un intermediar, pentru că am făcut un aranjament cu resurse interne și fără să mă consult cu cineva; intermediarul are derogare de la raportare în baza secretului profesional”, a detaliat recent Raluca Popa, partener asociat la EY România, la un seminar de fiscalitate.

Concret, ordonanța amintită prevede că intermediarul este cel care face raportarea unui aranjament fiscal, în termen de 30 de zile, către Fisc. Un intermediar este scutit de raportare dacă este obligat să păstreze secretul profesional (avocații, de exemplu), cu excepția cazului în care firma renunță în scris la acest privilegiu. Dacă nu se renunță la secretul profesional, trebuie anunțat alt intermediar care a fost implicat sau, dacă nu există altul, firma că există o obligație de raportare.

Cei de la EY spun că firmele ar trebui să stabilească cu intermediarii ca aceștia din urmă să-i anunțe că urmează să facă o raportare. Atât pentru ca firma să știe că un aranjament a fost raportat, cât și ca aceasta să poată să verifice informațiile. Practic, așa cum este legislația acum, intermediarii nu trebuie să anunțe companiile sau să le ceară aprobarea, însă, în lipsa unei verificări, raportarea ar putea ajunge la Fisc incompletă sau incorectă și ar putea expune un business la controale sau amenzi. În plus, dacă sunt implicați mai mulți intermediari, ideal este ca unul singur să raporteze schema și să-i anunțe pe ceilalți.

„Indiferent cum se întâmplă lucrurile, eu, ca contribuabil, trebuie să mă asigur sau să știu dacă s-a făcut sau nu această raportare, tocmai pentru că, atunci când vin autoritățile să mă verifice, eu trebuie să știu dacă s-a raportat o anumită tranzacție. (...) E important, în primul rând, să vă asigurați că sunteți informați că se raportează un aranjament, în al doilea rând, să vedeți înainte ce se raportează, ca să puteți să și revizuiți, și, în al treilea rând, acești intermediari pot fi coordonați”, a spus Raluca Popa.

În acest context, Mihaela Mitroi, partener la EY România, a subliniat că este foarte important să existe o procedură de monitorizare a intermediarilor. Și o persoană care să se ocupe de aplicarea regulilor de raportare a aranjamentelor fiscale.

„Suntem direct interesați, noi, ca companii, să avem o procedură prin care să monitorizăm, să gestionăm acești intermediari. (...) Important este să existe o persoană. Departamentul de taxe probabil că este cel mai bine pregătit, din toate punctele de vedere, să gestioneze acest proiect în cadrul companiei. Directorul sau managerul de taxe, el ar trebui să fie persoana-cheie care, printr-o procedură, să poată să obțină informații de peste tot (inclusiv de la nivelul conducerii), ca să identifice potențialele aranjamente”, a precizat Mihaela Mitroi la același seminar.

Specialista a atras atenția că asta înseamnă inclusiv că firmele trebuie să contacteze intermediarii din alte țări, de care s-au folosit pentru a implementa recent aranjamente fiscale transfrontaliere. De ce? Pentru că vor trebui raportate retroactiv și schemele implementate între 25 iunie 2018 și 1 iulie 2020.

De ce au fost aleși intermediarii pentru raportarea schemelor transfrontaliere? Pentru că, potrivit Ralucăi Popa, acești specialiști sunt cei mai în măsură să înțeleagă aranjamentele fiscale și avantajele ce vin de pe urma lor.

Raportarea aranjamentelor transfrontaliere se va face la Fisc prin intermediul unui formular care ar trebui aprobat până la finele lunii martie 2020. Prima raportare oricum nu poate fi făcută mai devreme de 1 iulie 2020, așa că firmele ar trebui să-și concentreze eforturile către organizarea internă și identificarea schemelor și tranzacțiilor transfrontaliere raportabile. Dar și către discuții cu intermediarii cu care au colaborat din 2018 și până în prezent.