Raportarea optimizărilor fiscale: Firmele vor trebui să facă mai întâi o raportare retroactivă a tranzacțiilor

„Cel mai important lucru este că directiva [europeană care va fi implementată prin ordonanță la noi] are efecte retroactive. Deși noi ne plângem întotdeauna că numai românii pot să vină cu legislație cu efecte retroactive, vedeți că și europenii fac același lucru. De la 25 iunie 2018, tranzacțiile trebuie raportate. Trebuie să vă uitați cu foarte multă atenție la aceste tranzacții și să vedeți care sunt și care nu sunt raportabile”, a subliniat Mihaela Mitroi, partener la EY România, la un seminar recent de fiscalitate.

Concret, Ordonanța Guvernului 5/2020 prevede că vor trebui raportate la Fisc, până la 31 august 2020, aranjamentele implementate între 25 iunie 2018 și 1 iulie 2020. Asta înseamnă că va trebui făcut un inventar al tututor aranjamentelor, pentru a vedea care sunt raportabile. Foarte important: trebuie raportate numai tranzacțiile care au fost implementate sau pentru care s-a început implementarea în acea perioadă.

„Pentru perioada 25 iunie 2018 - 1 iulie 2020, ne facem inventarul. Vedem ce tranzacții am avut în perioada asta. Ar trebui să ne uităm la ce s-a implementat efectiv. Pe cele care s-au implementat sau care sunt în curs de implementare le raportăm”, a explicat, la același seminar, Raluca Popa, partener asociat la EY România.

Însă ce implică treaba asta? În esență, trebuie identificate toate aranjamentele și ce intermediari au fost consultați la implementarea lor (dacă au fost implicați intermediari precum contabili, notari, consultanți fiscali). Asta pentru a identifica momentul în care tranzacțiile au fost implementate sau s-a început implementarea lor. Totodată, trebuie discutat cu intermediarii, ca să se evite situația în care aceștia raportează aranjamente care nu s-au concretizat.

„Mai întâi trebuie să vedem toate aranjamentele, apoi vedem ce intermediari am avut la fiecare aranjament. Inventarul presupune să vedem tot, de la momentul în care ne-am gândit la un aranjament -- dacă acest lucru este documentat, evident -- și până la momentul în care l-am implementat, ca să știm termenul -- când s-a întâmplat? --, toți intermediarii care au participat. Trebuie făcut acest inventar și trebuie văzut dacă un aranjament este raportabil. Ideal ar fi, pentru perioada din urmă, atât timp cât nu s-au implementat aranjamente, să vorbim cu intermediarii, ca să nu ne trezim că ei le raportează”, a completat Mihaela Mitroi, subliniind că trebuie luată legătura și cu intermediarii din alte state, mai ales cei din afara Uniunii Europene.

Având în vedere volumul de muncă necesar atât pentru radiografierea și raportarea aranjamentelor anterioare, din perioada 25 iunie 2018 - 1 iulie 2020, cât și pentru identificarea și raportarea constantă (la 30 de zile) a aranjamentelor viitoare, în companiile care au relații de afaceri transfrontaliere ar trebui să existe cel puțin o persoană responsabilă de aceste activități.

„Important este să existe o persoană. Departamentul de taxe probabil că este cel mai bine pregătit, din toate punctele de vedere, să gestioneze acest proiect în cadrul companiei. Directorul sau managerul de taxe, el ar trebui să fie persoana-cheie care, printr-o procedură, să poată să obțină informații de peste tot (inclusiv de la nivelul conducerii), ca să identifice potențialele aranjamente”, a mai spus Mihaela Mitroi.

Raportările trimise de companii, despre aceste aranjamente transfrontaliere, vor fi folosite de autorități fie pentru a elimina posibilitatea de a le implementa, fie pentru a face verificări amănunțite la contribuabili. „Cu aceste informații, autoritățile fiscale ar putea să facă, în principiu, două lucruri. Unul este să reacționeze în timp real și să facă legislație care să contracareze tot soiul de aranjamente care speculează diferențele între sistemele fiscale, cum au fost instrumentele hibride care s-au folosit legal timp de zeci de ani. Doi: ar putea să facă controale fiscale comune sau țintite pe anumite tipuri de aranjamente, ca să poată să adreseze în timp real aceste structuri care mănâncă din veniturile bugetare”, conform Ralucăi Popa.

Cei care vor fi obligați să raporteze anumite tranzacții vor fi fiscaliștii care sfătuiesc firmele, adică notarii, contabilii sau consultanții fiscali (ca intermediari), dar, uneori, și companiile în sine. Informațiile vor trebui să ajungă la Fisc printr-un formular special.

Documentul face referire la aranjamente transfrontaliere, însă specialiștii EY România spun că vizate vor fi mai ales anumite tranzacții. Un asemenea aranjament va fi unul ce va implica fie mai mult de un stat membru al Uniunii Europene, fie un stat membru și o țară terță, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Neraportarea aranjamentelor sau raportarea lor cu întârziere se vor putea amenda cu sume între 20.000 și 100.000 de lei.

Zilele trecute, redacția noastră a publicat și o listă de sfaturi pentru companii, pentru a aplica această nouă obligație de raportare către Fisc.