Noutățile pe zona prețurilor de transfer vin de la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Potrivit legislației fiscale de la noi privind prețurile de transfer, contribuabilii trebuie să considere liniile directoare emise de OCDE ca fiind complementare regulilor autohtone.
„Legislația fiscală românească prevede în mod expres utilizarea Ghidului OCDE în stabilirea regulilor de prețuri de transfer, referințe în acest sens regăsindu-se atât în Codul fiscal, cât și în Ordinul 442/2016. Prin urmare, noile recomandări reprezintă un instrument valid din perspectiva locală, atât pentru autoritățile fiscale, cât și pentru contribuabili, în sfera prețurilor de transfer, pentru justificarea tranzacțiilor financiare. În completarea legislației existente, acestea identifică și prezintă aspecte de prețuri de transfer relevante pentru tranzacțiile financiare, oferind în același timp exemple ilustrative pentru principiile enunțate”, au explicat, într-o informare recentă, specialiștii de la Deloitte România.
În esență, reprezentanții OCDE spun că este pentru prima oară când ghidul lor pe prețurile de transfer include reguli referitoare la tranzacțiile financiare, lucru ce va ajuta la evitarea disputelor în domeniu și a dublei taxări.
Noile reguli sunt structurate în șase secțiuni, prima fiind introductivă. Secțiunea a doua se referă, în primul rând, la încadrarea fiscală a unui împrumut acordat între persoane afiliate ca simplu împrumut, aport la capital sau altă formă de finanțare.
„Din punct de vedere practic, această secțiune clarifică circumstanțele în care un împrumut acordat între persoane afiliate poate fi încadrat corect în scop fiscal ca simplu împrumut, aport la capital sau altă formă de finanțare. Astfel, această secțiune prezintă factori esențiali ce ar putea fi avuți în vedere pentru această clasificare, precum existența unei date certe de rambursare, obligația de a plăti dobânda și capacitatea debitorului de a obține finanțări de la instituții financiare independente”, au detaliat cei de la Deloitte.
Totodată, a doua secțiune mai face referire și la faptul că, pentru analiza prețurilor de transfer, condițiile economice, strategia financiară a grupului sau opțiunile de finanțare ale debitorului și creditorului sunt și ele elemente fundamentale, dincolo de substanța economică a unei tranzacții de finanțare intragrup.
„Din punct de vedere practic, această secțiune sugerează că, pe lângă substanța economică a unei tranzacții de finanțare intragrup, condițiile economice, strategia financiară a grupului sau opțiunile de finanțare ale debitorului și creditorului sunt elemente fundamentale pentru analiza de prețuri de transfer. Mai mult, perspectivele creditorului și debitorului sunt menționate ca elemente importante în analiza de prețuri de transfer, indicând importanța analizei funcționale, dar și a bonității debitorului, a riscului de credit si a circumstanțelor economice”, au explicat specialiștii în prețuri de transfer.
Secțiunile trei, patru și cinci includ informații despre modul de stabilire a prețului tranzacțiilor financiare derulate în cadrul grupurilor de companii multinaționale. Mai precis, este vorba de delimitarea și de modul de stabilire al prețului în cazul tranzacțiilor financiare între persoane afiliate.
În fine, ultima secțiune vine cu sfaturi despre modul în care se determină o rată de rentabilitate fără risc și o rată de rentabilitate ajustată la risc.
Noile reguli privind tranzacțiile financiare pe zona prețurilor de transfer, care sunt anexate la articol, urmează să fie incluse formal și în Ghidul OCDE. Astfel, o ediție actualizată a ghidului este așteptată în a doua jumătate a anului curent.
De principiu, întocmirea dosarului prețurilor de transfer este o obligație anuală ce revine marilor companii din România, potrivit legislației fiscale în vigoare - aceasta trebuie rezolvată până la data de 25 martie 2020. Totuși, inclusiv firmele medii sau mici pot fi nevoite să aibă un dosar al prețurilor de transfer, însă numai la solicitarea expresă a Fiscului, în cadrul unei inspecții fiscale.