Sibiul, lucruri pe care nu le stim

Din toata Romania, un singur oras a fost ales sa poarte titulatura de "Capitala Culturala Europeana". Dintre toate localitatile tarii, mici sau mari, ascunse in munti sau intinse pe cimpii, aflate pe malul unor riuri sau la tarmul marii, nici un oras nu cultiva mai mult arta, nu impresioneaza mai adinc prin stil si armonie. Si, pentru a intelege asta, este suficient sa faci o singura plimbare prin Sibiu.

Am ajuns in Sibiu cu trenul. Rapidul de Bucuresti a trecut in viteza prin Bucegi, a lasat in urma nepasator Brasovul si a urmat crestele inzapezite ale Fagarasului.

Era spre sfirsitul zilei, iar norii grei pareau ca se vor prabusi dintr-o clipa in alta peste calea ferata, peste tren si peste acel peisaj uimitor care mocnea a primavara. Ma temeam de un lucru... acest oras al Ardealului imi fusese atit de des ridicat in slavi incit asteptam poate prea multe de la el. De aceea, primii pasi pe care i-am facut pe stradutele Sibiului au fost mai tematori, mai ezitanti decit ar fi trebuit. Ma inarmasem cu scepticism dar speram sa fie frumos. Mai mult decit frumos, sa fie mai mult decit as fi putut banui. Si asa a si fost.

Poate fiindca locuiesc de atita timp in Bucuresti, poate fiindca stilul arhitectural in Regat, este in general, cam acelasi peste tot, nu stiu exact de ce, insa atentia mi-a fost instantaneu acaparata de casutele inguste si inalte, facute parca, ca in povesti, din turta dulce. Culorile... tot ceea ce lipseste unei metropole mai mereu cenusii, culorile m-au indemnat sa zimbesc, sa clipesc mai des si sa fac pasii mai rari, mai inceti... sa-mi dau timp. Casele galbene, castanii, caramizii... toate ordonate, insirate de-a lungul unor stradute pavate neregulat care se strecurau, se curbau, urcau si coborau, mai tot timpul abrupt, mai mereu imprevizibil. Istoria unui oras este sufletul lui. Iar Sibiul este un oras cu suflet mare. Vechiul zid exterior de aparare de pe Strada Cetatii adaposteste centrul vechi al orasului, centru care reprezinta cel mai mare sit medieval al Romaniei si un ansamblu de arhitectura unic in Europa Centrala si de Est.

O trilogie a istoriei

Din gara am ajuns in citeva minute in Piata Mare. Aproape sase secole de atestare documentara te fac sa fii mai atent. Pentru prima data pomenita ca piata de cereale, in 1411, zona a devenit din secolul al XVI-lea centrul vechii cetati. Astazi, impreuna cu Piata Mica si cu Piata Huet, ea reprezinta inima orasului, istoria lui. Palatul Brukenthal, o constructie in stil baroc, veche de trei sute de ani, casa Haller, cu numarul 10, care poarta pecetea renascentismului, Biserica Romano-Catolica, Casa Albastra ce a gazduit in vremuri trecute spectacole de teatru, toate sint dominate de Turnul Sfatului. Turnul inalt si alb reprezinta simbolul orasului si a fost mentionat pentru prima data in 1370, deoarece in cladirea din imediata sa apropiere se intrunea sfatul orasului. In 1586, in urma unui cutremur, turnul s-a prabusit, dar a fost reconstruit in 1588, primele doua niveluri ale sale datind din aceasta perioada.

Daca in trecut, impunatoarea fortificatie a fost folosita ca depozit sau ca post de observatie in caz de incendiu, astazi ea le ofera curiosilor atit o panorama completa asupra orasului vechi, cit si posibilitatea de a observa mecanismul ceasului aflat cu un nivel mai jos. Prin pasajul de la baza turnului, pasaj cu bolte arcuite generos, in doar citeva secunde ajung in Piata Mica, unde culorile calde ale cladirilor medievale imi fura ochii. Cunoscuta in documente si sub numele de circulus parvus, piata era odinioara locul in care se aflau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. Astazi, aici se afla Muzeul de Farmaceutica si Casa Artelor, cladire construita in secolul al XV-lea si cunoscuta timp indelungat drept Casa Macelarilor. Casa Artelor adaposteste in prezent Muzeul Civilizatiei Transilvane Astra si este considerata una dintre cele mai frumoase cladiri ale Sibiului, datorita celor opt arcade ale sale sprijinite de stilpi masivi de caramida.

Casa de la numarul 11 dateaza din 1867 si adaposteste Muzeul de Etnografie Universala Frantz Bitner iar la numarul 12 se afla Muzeul de Etnografie si Arta Populara Saseasca �Emil Sigerus� care are in patrimoniul sau peste 7.000 de piese reunite in colectii de gen.

Podul Minciunilor ma duce drept in Piata Huet ce se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice si care adaposteste trei capele romanice, cladiri micute si solitare care arunca un aer aproape stingher asupra pietei care poarta numele lui Albert Huet, personalitate renumita pentru contributia sa in domeniul religiei si al invatamintului.
Dar dincolo de centrul vechi in care istoria pulseaza in ritmul cotidianului, Sibiul, oras al artei, traditiei si culturii, are mult mai multe de oferit turistului curios.

Cetatea si cele doua orase

Orasul de Sus si Orasul de Jos formeaza Sibiul istoric, mai exact Cetatea Sibiului, care a fost timp de secole una dintre cele mai mari cetati ale Europei. Inconjurata de fortificatii puternice, asezarea era bine aparata de atacurile dusmanilor. Dintre aceste ziduri si turnuri de aparare, cel mai bine s-au conservat cele din partea de sud-est a orasului, construite in secolul al XV-lea. Astfel, o plimbare pe Strada Cetatii este indeajuns pentru a putea admira trei dintre cele mai bine conservate turnuri de aparare: Turnul Archebuzierilor, Turnul Dulgherilor si cel al Olarilor. Constructiile, greoaie, dar solide, iti inspira siguranta. La capatul bulevardului Corneliu Coposu se afla Bastionul Haller construit in 1552.

Legatura intre Orasul de Sus si cel de Jos este facuta de Pasajul Scarilor, de fapt de doua ramnificatii de scari si arcade cu o vechime de 700 de ani. In partea de sus se afla Turnul Scarilor, cea mai veche cladire a Sibiului care a fost, se pare, construita undeva in secolul al XII-lea.

Peste 80 de hectare de rezervatie naturala, de arhitectura, va asteapta in Sibiu. Aproape ca nu exista cladire intre zidurile vechii cetati care sa nu aiba pagina ei de istorie. Toate casele, stradutele, turnurile, zidurile si bastioanele au o vechime de secole, dar ramin totusi bine ancorate in prezent prin unicitatea si pitorescul cu care completeaza frumusetea Sibiului.

Relaxare si bucatarie traditionala

Daca ajungi in Sibiu, doar timp sa ai. Plimbarile prelungite prin acest vast muzeu in aer liber trebuie sa aiba o finalitate. Iar, in ceea ce priveste petrecerea timpului liber, Sibiul ofera o multitudine de posibilitati. Teatrul National �Radu Stanca� continua traditia spectacolelor teatrale sibiene care si-au facut simtita prezenta in sala Turnului Gros inca din 1788. Deoarece Sibiul este considerat "orasul muzicii" Filarmonica de Stat completeaza "viata citadina" printr-o serie bogata in manifestari si evenimente cultural-muzicale.

Iar daca le-ai facut pe toate, ramine doar sa incerci bucataria traditionala sibiana cu influente sasesti si saxone. Astfel, daca te afli prin centru poti poposi pentru un timp la restaurantul �Butoiul de Aur� care se afla in cea mai veche cladire a orasului, chiar langa Pasajul Scarilor. In Piata Mare, se gateste mincare populara, cu multa carne de vita, la restaurantul "La Turn", iar daca s-a facut deja intuneric, atunci nu mai are rost sa zabovesti pe strazi, deoarece viata de noapte a Sibiului este completata de aproape 30 de cluburi si discoteci, unele dintre acestea oferind in mod regulat spectacole si concerte de rock, seri de jazz sau vernisaje.