Leasingul: o operațiune de finanțare ce poate ajuta, în special, firmele aflate la început de drum

Guvernul pregătește un nou program de finanțare, de data aceasta dedicat în special firmelor aflate la început de drum - cum sunt firmele de tip start-up, de exemplu. E vorba de programul „IMM Leasing”, Executivul lucrând, acum, la o ordonanță de urganță pentru implementarea acestuia. În esență, după cum îi spune și numele, programul va facilita încheierea de contracte de leasing, de către firmele eligibile. De aceea, este important de arătat la ce ajută, concret, leasingul, mai ales în ceea ce privește o firmă aflată la început.

Leasingul, astfel cum reiese și din nota de fundamentare a proiectului de ordonanță menționat mai sus, este o operațiune care presupune, în esență, închirierea unui activ, pe o perioada determinată de timp, cu o eventuală opțiune de cumpărare pentru firma ce a închiriat activul respectiv, la finalul unei anumite perioade. Opțiunea de cumpărare este valabilă doar pentru leasingul financiar. În ipoteza în care o asemenea opțiune nu există, vorbim de o operațiune de leasing operațional. Bineînțeles, decizia de a opta pentru un anumit tip de operațiune sau pentru celălalt depinde de nevoile concrete ale unei firme.

Dacă, de exemplu, firma vrea să se axeze pe un obiect de activitate, pe termen lung, și are nevoie de un anumit tip de utilaj pe care știe că îl va folosi pentru o perioadă mai lungă de timp, leasingul financiar este o opțiune dacă firma respectivă nu are fonduri pentru a achiziționa acel utilaj. Ulterior obținerii bunului pentru utilizare, ca urmare a încheierii contractului de leasing, firma va avea opțiunea cumpărării acelui bun, după o anumită perioadă de timp.

În schimb, dacă vorbim de o firmă care doar vrea să testeze un utilaj sau știe că e activă într-un sector puternic tehnologizat, unde un anumit utilaj își pierde avantajul concurențial după câțiva ani, atunci leasingul operațional ar putea fi o opțiune, într-o asemenea situație.

Însă acestea nu sunt singurele diferențe dintre cele două tipuri de operațiuni. De exemplu, Codul fiscal prevede că, în cazul leasingului financiar, utilizatorul este tratat, din punct de vedere fiscal, ca un proprietar. În schimb, în situația leasingului operațional, locatorul (de obicei, instituția financiară nebancară cu care este încheiat contractul de leasing) este cel care contează, din punct de vedere fiscal (e văzut, în continuare, ca un proprietar, din punct de vedere fiscal).

Leasingul este avantajos și pentru finanțator, din perspectiva riscului. Din moment ce dreptul de proprietate rămâne la el, atunci o eventuală incapacitate de plată, din partea finanțatului, permite returnarea bunului, înainte de termen.