„Verificarea documentară va fi efectuată de structurile cu atribuții de inspecție fiscală, de structurile cu atribuții de control antifraudă și de structurile cu atribuții de verificare a situației fiscale personale. Totodată, prin implementarea verificării documentare la nivelul structurilor cu atribuții de control antifraudă, acestea vor avea și competența să emită titluri de creanță, sub rezerva verificării ulterioare”, era explicat în referatul de aprobare ce a însoțit ordinul în forma sa de proiect.
Concret, verificarea documentară poate fi folosită, începând de azi, de către:
- inspectorii fiscali din structurile teritoriale ale direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice;
- inspectorii fiscali din cadrul Direcției generale de administrare a marilor contribuabili;
- inspectorii din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală;
- inspectorii care se ocupă de verificarea situației fiscale personale a persoanelor fizice din direcțiile generale regionale ale finanțelor publice;
- inspectorii din cadrul Direcției generale control venituri persoane fizice.
Conform referatului amintit, verificarea documentară nu era folosită până acum la nivelul Fiscului pentru că trebuia stabilit mai întâi ce departamente o pot folosi.
„Pentru aplicarea [prevederilor privind verificarea documentară], este necesară stabilirea organelor fiscale care au această competență de efectuare a verificării documentare (...). În acest sens, a fost elaborat proiectul de ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind stabilirea unor competențe de efectuare a verificării documentare, anexat prezentului referat de aprobare”, scria în document atunci când măsura era în pregătire.
Verificarea documentară are ca scop stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului, așa cum scrie în Codul de procedură fiscală. Această metodă de control se face numai la sediul Fiscului - se analizează situația fiscală ce reiese din documentele de la dosarul fiscal al contribuabilului și din informațiile sau documentele relevante de la terți.
Când se găsesc diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și/sau informațiile în legătură cu acestea declarate de contribuabil, reprezentanții Fiscului îi trimit o notificare și îi cer documente pentru clarificarea situației fiscale.
Dacă documentele sunt lămuritoare, cel vizat scapă de decizia de impunere. Însă, dacă acestea nu sunt lămuritoare sau dacă nu se transmite nimic în 30 de zile de la înștiințarea trimisă de autorități, Fiscul emite o decizie de impunere cu banii suplimentari datorați.