Legea concesionarilor, dupa bunul plac

Legile privind concesionarile de terenuri agricole lasa loc de interpretari, astfel incat autoritatile pot imparti dreptatea dupa interese. In urma unor astfel de manevre, aparent legale, pierd investitorii si, in final, statul insusi. 
 
Acesta este si cazul unui agricultor care ne-a semnalat o problema legata de concesionarea unor terenuri agricole. Legea il indreptateste sa primeasca, prin atribuire directa o anumita suprafata de teren agricol, dar pentru ca legea se poate interpreta, autoritatile ii cer diverse documente, incadrand cazul sau in alta categorie. 
 
CONCESIUNE. Agricultorul nostru a cumparat active ale unor ferme administrate de o societate aflata in lichidare judiciara. Potrivit legii 268/2001, completata cu legea 249/2003 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola, el ar fi avut dreptul sa primeasca direct spre concesionare o suprafata de aproximativ 1.000 de hectare de teren agricol. Investitorul a depus la Agentia Domeniilor Statului documentele necesare si solicitarea de a lua in concesiune terenul respectiv, aflat in administrarea societatii ale caror active le cumparase deja. Potrivit legii 249/2003, articolul 211, alineatul 1 "terenurile cu destinatie agricola, care nu fac parte din capitalul social al societatilor comerciale prevazute la art. 1 si art. 2 alin. (1), vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumparat actiuni sau active ce implica necesitatea exploatarii unui teren cu destinatie agricola". Suprafetele de teren pe care investitorul le solicita se incadrau in aceasta categorie. 
 
INTERPRETARE. Dupa mai multe insistente si acte suplimentare aduse la dosar, ADS ii raspunde investitorului nostru ca cererea sa nu are temei legal, indreptandu-l catre articolul 211, alineatul 2 din aceeasi lege 249/2003. Acesta prevede ca "pentru capacitatile de productie din zootehnie, suprafata de teren cu destinatie agricola atribuita direct prin concesionare se stabileste in functie de efectivul mediu de animale detinut si de capacitatea de exploatare".

Practic autoritatea a schimbat incadrarea solicitarii depuse de agricultor, cerandu-i alte documente care sa justifice ca detine un anumit efectiv de animale si capacitatile de exploatare aferente. Legea lasa loc de interpretari si contradictii. "Potrivit articolului 21, alineatul 1, societatea noastra ar trebui sa concesioneze intreaga suprafata aferenta activelor pe care le-am cumparat. Insa daca ne referim la alineatul 2 al aceluiasi articol, potrivit caruia trebuie sa facem dovada ca detinem animale, dezvoltarea fermelor de animale nu este posibila fara a avea terenuri agricole pe care sa-si desfasoare activitatea", spune investitorul. 
 
CONTRADICTIE. Specialistii spun ca, o data ce cumperi active de la o ferma, ar trebui sa primesti si terenurile aferente pentru a le lucra. Autoritatile dau insa o alta interpretare, cerand justificari pentru efectivele de animale detinute. "Daca este teren agricol, nu are legatura cu animalele. Ei interpreteaza cum vor; au mai fost astfel de cazuri", este de parere Adrian Radulescu, presedintele Ligii Asociatiei Fermierilor Particulari din Romania. 
 
 PIERDERI. Prin aceste manevre statul pierde, iar investitorilor nu le mai ramane decat "sa se lase de meserie" si sa caute alte oportunitati de afaceri. In prezent, o parte din terenurile pe care le-a solicitat agricultorul nostru nu sunt lucrate, iar pe ele se inmultesc buruienile. Desi a cerut acordul ADS de a le lucra partial, nu a primit inca nici un raspuns. Statul pierde astfel sute de milioane de lei pe care i-ar fi putut lua ca urmare a concesionarilor, iar terenul va deveni si mai dificil de lucrat din cauza balariilor.