Tulburarea de deficit de atenție este vizibilă după 4 ani. Ce manifestări are și cum remediați problemele

Articol scris de psiholog Florentina Dumitru

Comportamentul unui copil de 3-4 ani care nu este atent la cei din jurul lui sau care nu se poate concentra pe o singură activitate fără a fi distras nu pare a-i îngrijora pe părinți fiindcă totul este pus pe seama vârstei. Însă pe măsură ce copilul crește tulburările de conduită vor fi asociate cu problemele de învățare, cu tulburări emoționale iar acestea se vor manifesta atât la școală, dar și acasă în relația părinte-copil.

„Când a fost mai mic era rușinos, retras, nu răspundea cu persoanele din afara familiei, dacă veneau rudele apropiate din străinătate de emoție (așa spunea el că se simte) se ascundea în baie de regulă (o perioadă) după care revenea. Când a început școală era neatent (așa îmi spunea învățătoarea), nu scria tot de pe tablă și mai ales partea cu tema și implicit mergea cu tema nefăcută la școală…Nu se poate concentra pe perioadă lungă la ce are de făcut în momentul respectiv, își pierde concentrarea repede (chiar mi-a zis într-o zi că a început ora de matematică, a început să scrie și la un moment dat s-a uitat pe geam și a continuat să se uite pe geam) și implicit pierde ora și tema ce o are de făcut”, ne-a povestit o mămică, cititoare Totul despre mame, despre manifestările tulburării de deficit de atenție la băiatul ei.

Tulburarea de deficit de atenție (ADD) nu este același lucru cu ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate).

Mulți specialiști folosesc acești termeni – ADD și ADHD – ca și cum ar însemna același lucru și uneori chiar așa este. Tulburarea de deficit de atenție (ADD) este un tip de ADHD care nu implică însă mișcare constantă, agitație, freamăt, hiperactivitate. Confuzia datează din 1994 când medicii au decis că toate formele de deficit de atenție/hiperactivitate să poarte acest nume chiar dacă acest ultim simptom nu este prezent.

ADD-ul și ADHD-ul sunt afecțiuni cronice ce debutează în copilărie și se pot manifesta și la maturitate deși în multe cazuri simptomele se ameliorează.

Tulburarea de deficit de atenție. Cauze posibile

Din punct de vedere neurologic, ADD este o disfuncție a creierului. Mai exact este prezent un deficit în sistemele de neurotransmitere mediate de dopamină și norepinefrină, sisteme care controlează o multitudine de procese cognitive. Trebuie însă să ținem cont și de componenta psihologică. Tulburarea de deficit de atenție însoțită sau nu de hiperactivitate este influențată de mediul înconjurător, de situațiile familiale frustrante sau stresante, de educația pe care copilul o primește și de suportul de care beneficiază atât acasă, cât și în mediul social.

Manifestările copilului cu tulburare de deficit de atenție

• Un copil care are deficit de atenție nu va putea fi cooptat într-o activitate unde trebuie să dea dovadă de răbdare și implicare pentru termen lung sau mediu. Jocul de lego și puzzle-ul nu vor fi printre preferatele sale. Chiar dacă veți reuși să-l convingeți să participe va rămâne concentrat pentru puțin timp. Atenția îi va fi distrasă cu ușurință de orice alt stimul exterior.
• Uneori, chiar dacă nu abandonează jocul va părea distras și neatent fiindcă mintea lui va zbura către altceva.
• Va refuza să se implice în jocurile de grup preferând singurătatea. Cu cât seturile de reguli sunt mai multe și mai complexe cu atât va evita să participe la activități. Într-un fel intuitiv, ori în urma experiențelor trăite, copilul știe să evite situațiile problematice care nu îl favorizează.
• Adesea începe o activitate, o fișă de lucru dar nu are răbdare să o termine. Insistențele din partea adulților îl vor obosi la fel de mult precum efortul de a se concentra câteva minute în șir.
• La școală citirea textelor mai lungi sau efectuarea exercițiilor la matematică ce presupun mai multe operații vor fi o adevărată provocare pentru copilul cu tulburare de atenție.
• În conversații se grăbește să-și expună cât mai multe idei și sare cu ușurință de la un subiect la altul.

Tulburarea de deficit de atenție la copii. Nu știu să se îngrijească de lucrurile lor

• Rugămințile din partea părinților sunt reținute pe jumătate de aceea are nevoie să i se comunice de mai multe ori același lucru.
• Când este trimis să aducă un obiect oarecare se întâmplă să uite despre ce era vorba și chiar să nu se mai întoarcă.
• Adesea este surprins privind în gol visând la diferite lucruri fără a fi în vreun fel conectat la realitate.
• Comportamentul lor pare a fi al unor copii ce au vârsta cu 2-3 ani mai mică decât în realitate fiindcă face greșeli puerile.
• Un copil care suferă de tulburare de deficit de atenție nu va ști să aibă grijă de lucrurile lui și asta nu pentru că nu-l interesează ci pentru că nu reprezintă o prioritate pentru el.
• Se întâmplă să poată efectua două activități în același timp însă lipsa atenției la detalii îl va priva de conștientizarea efectivă a experienței. Nu va reține mare lucru și va fi sărac în exprimare dacă va fi nevoit să descrie exercițiile efectuate.

Copiii cu tulburare de deficit de atenție nu au o problemă de concentrare a atenției însă creierul lor nu reușește să selecteze stimulii de importanță primordială ai momentul prezent. Ei sunt atenți dar atenția este distribuită în mai multe părți o dată.

Tehnici și metode terapeutice pentru copilul cu tulburare de deficit de atenție

O dată ce diagnosticul de ADD a fost stabilit de către un medic psihiatru sau de către un psiholog, copilul are nevoie de terapie cognitiv-comportamentală, eventual de medicație, dar și de susținerea profesorilor și a părinților.

Nu întotdeauna însă tratamentul medicamentos dă rezultate fiindcă înainte de asta trebuie făcute investigații pentru aflarea și tratarea cauzelor reale. Un set de analize poate dezvălui carențele din alimentație sau o dietă alimentară greșită.

Deficitul de atenție și concentrare, problemele de memorie, oboseala se pot datora și lipsei fierului, spre exemplu.

Tulburarea de deficit de atenție

Prin terapia cognitiv-comportamentală copilul va învăța cum să-și stabilească prioritățile, cum să-și selecteze sarcinile, cum să-și organizeze timpul, cum să se întoarcă mereu în momentul prezent la “Aici și Acum”, cum să-și redobândească stima de sine și încrederea în forțele proprii, cum să-și gestioneze emoțiile, să le recunoască și să le integreze.

Psihoterapeutul va interveni atât în educația copilului dar și a familiei pentru a-i ajuta să înțeleagă mecanismele acestei tulburări. O educație minimală va reduce nivelul de stres al părintelui dar și al copilului. În fapt această tulburare se manifestă printr-un dezechilibru chimic la nivelul creierului deci copilul nu este vinovat pentru felul în care se poartă.

Acceptarea diagnosticului de către părinți cât mai timpuriu posibil și începerea terapiei sunt vitale pentru minimalizarea impactului negativ asupra dezvoltării cognitive, sociale și emoționale ale copilului.

Rolul părinților copilului cu tulburare de deficit de atenție. Ce poți face acasă

Dacă vrei să-ți ajuți copilul în acest proces de schimbare a comportamentului e bine să știi că totul trebuie făcut prin joacă, dar cu răbdare și perseverență. Jocurile care îi vor aduce înapoi încrederea în forțele de proprii sunt cele mai benefice. În felul asta copilul va găsi o motivație intrinsecă pentru a schimba comportamentele neacceptate cu unele noi, benefice.

Iată câteva exemple de jocuri:

• Antrenați autocontrolul! Alergați în aer liber și ori de câte ori îl prinzi folosește o baghetă magică cu care îl vei “îngheța” timp de 10 secunde. Apoi reluați jocul.
• Antrenați atenția! Jucați-vă statuile muzicale. Puneți muzică și dansați. Opriți piesa muzicală inopinat. Atunci copilul trebuie să se oprească și el. Apoi reluați dansul. Dacă vreți să creșteți gradul de dificultate rugați-l să cânte în timp ce dansează.
• Antrenați viteza de reacție! Jucați-vă cu mingea și când rostiți cuvântul “STOP” copilul trebuie să pună repede mingea jos.
• Antrenați puterea de concentrare! Faceți mișcare după un program bine stabilit. Mai întâi mâna stângă sus, apoi cea dreaptă, piciorul stâng ridicat etc. Copilul va trebui să va imite mișcările de fiecare dată. Când vreți să creșteți gradul de dificultate rostiți instrucțiunile aleatoriu.
• Antrenați auzul! Copilul va ține ochii închiși în timp ce ascultă o piesă muzicală. Când muzica se oprește rugați-l pe cel mic să identifice toate sunetele ce se aud în fundal. (zgomotul mașinilor de pe stradă, lătratul vreunui cățel, zgomotul de la aspirator sau de la aparatul de aer condiționat).
• Antrenați memoria! Așezați pe masă câteva obiecte într-o anumită ordine. Apoi amestecați-le și rugați-l pe copil să reproducă modelul inițial.

Tulburarea de deficit de atenție. Personalități cu ADHD și ADD

Nu vă descurajați dacă copilul nu răspunde imediat la sarcinile impuse. Păstrați-vă calmul și optimismul și continuați să fi-ți alături de copilul dvs. Tulburarea de deficit de atenție nu este o boală. Personalități celebre din istorie au fost diagnosticate sau suspectate că au avut ADHD si implicit ADD și cu toate astea au reușit să facă lucruri inimaginabile. Dintre ei îi putem enumera pe Abraham Lincoln, Albert Einstein, Bill Gates, John F. Kennedy, Ludwig van Beethoven.