Când au nevoie transportatorii rutieri de licență comunitară, pentru a-și desfășura activitatea, și ce se va schimba din 2022

Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, împreună cu normele de punere în aplicare, stabilesc ce transportatori au nevoie de licență comunitară, pentru a avea acces la piața transportului.

„Transportul rutier contra cost de mărfuri și persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier în baza licenței comunitare numai cu autovehicule la bordul cărora există, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenței comunitare, documentul de transport, precum și celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin reglementările în vigoare” prevede Ordonanța nr. 27/2011.

Ce e interesant e că, în afară de această regulă, OG nr. 27/2011 nu conține nicio excepție, în timp ce Reg. UE nr. 1.072 îi exceptează de la obligația de deținere a licenței comunitare pe cei ce folosesc mașini pentru transportul de mărfuri a căror masă totală maximă autorizată (inclusiv cu remorcă, dacă e cazul) nu depășește 3,5 tone. În același timp, acest lucru se va schimba din 22 mai 2022, după ce o modificare adusă de Reg. UE nr. 1055/2020 va scădea minimul greutății de la care e necesară deținerea unei licențe comunitare (pentru transportatorii de mărfuri) la 2,5 tone.

Însă OG nr. 27/2011, cum spuneam, nu conține nicio excepție în acest sens, nici măcar pentru transportatorii de mărfuri.

Într-adevăr, actul normativ la care am făcut referire îi exceptează pe cei ce fac transport de mărfuri cu mașini a căror masă maximă autorizată nu depășește 3,5 tone de la obligația de a respecta prevederile privind accesul la ocupația de operator de transport.

Însă aceste prevederi sunt conținute în al doilea capitol al legii, numit „Accesul la activitatea de transport rutier”, în timp ce prevederile referitoare la licența comunitară sunt conținute în al treilea capitol, numit „Accesul la piața transportului rutier”. Prin urmare, exceptarea, specifică precedentului capitol, nu ar putea fi extrapolată la cel din urmă.

Și e destul de greu să se argumenteze că, aici, ar exista, neapărat, un conflict între dreptul intern și Reg. UE nr. 1.072/2009 (astfel de conflicte, dacă există, se soluționează, întotdeauna, în favoarea prevederilor dreptului european, care primează față de prevederile dreptului intern).

În primul rând, România ar putea argumenta că, strict în ceea ce privește teritoriul țării, se confruntă cu o situație pur internă (lucru ce ar putea fi contra-argumentat, însă, din cauza complexității doctrinei situațiilor pur interne, în cadrul UE) și, astfel, este liberă să prevadă, pe teritoriul propriu cel puțin, condiții mai stricte decât cele din Reg. UE nr. 1.072/2009.

În al doilea rând, simplul fapt că România a extins necesitatea deținerii unei licențe comunitare și la transportatorii de marfă care folosesc mașini cu tonaj mai mic de 3,5 nu înseamnă, neapărat, că acest lucru se opune prevederilor Regulamentului. 

Un argument împotriva tratamentului diferențiat ar putea fi adus, însă, prin referire la faptul că stabilirea condițiilor diferențiate ar crea condiții concurențiale diferite, în defavoarea transportatorilor români, ceea ce e contrar scopurilor urmărite de Regulament (de a se asigura condiții de concurență egală, pe piața internă a Uniunii Europene).

În final, un alt argument, pentru aplicarea excepției din Regulament, se poate face prin referire la următoarele prevederi, din cadrul OG nr. 27/2011:

• „Transportul rutier național contra cost de mărfuri se efectuează conform prevederilor prezentei ordonanțe, precum și ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene și naționale în domeniu.” și
• „Transportul rutier internațional contra cost de mărfuri între România și celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectuează conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, celorlalte reglementări ale Uniunii Europene și naționale în domeniu, precum și prezentei ordonanțe.”.

Practic, s-ar putea spune că aceste prevederi integrează implicit inclusiv excepțiile din Reg., completând ce apare în OG nr. 27/2011 cu prevederile Reg. (acest argument ar putea fi făcut dacă se presupune că nu există niciun conflict între lipsa exceptării din cadrul OG nr. 27/2011 și Regulament, pentru că, altcumva, Regulamentul, oricum, ar fi primat).

Cu alte cuvinte, OG nr. 27/2011 se completează cu normele Regulamentului, care conține deja excepția - în această situație, argumentul ar fi că, dacă legiuitorul român ar fi dorit să deroge de la exceptarea pentru mașini cu tonaj mai mic de 3,5 tone (2,5, din 2022), ar fi făcut-o expres.

În ceea ce privește durata acestei licențe comunitare, ea este eliberată pentru 10 ani, de către Autoritatea Rutieră Română (normele metodologice ale OG nr. 27/2011 conțin toate detaliile pașilor ce trebuie urmați pentru obținerea licenței comunitare).

După aceea, pe lângă licența comunitară (care este păstrată la sediul întreprinderii de transport), se eliberează copii conforme după aceasta, în funcție de numărul de mașini folosite pentru activitate, iar fiecare copie este personalizată, de către emitent, cu numărul de înmatriculare al mașinilor pentru care au fost emise.