Petrecem timp cu copiii mai multe ore pe zi, iar în paralel gătim, luăm masa, răspundem la telefon și multe alte activități de rutină care ne solicită atenția. Astfel, la finalul zilei, deși am fost fizic prezenți lângă cel mic, nu putem spune același lucru și despre prezența emoțională.
Pornind de la această constatare, psihologul Laura Markham a dezvoltat câteva ghidaje despre cum să oferim timp special pentru copil. 15 minute pe zi sunt suficiente să umple rezervorul lui cu iubirea părintească de care are nevoie pentru a se dezvolta armonios.
Avantajele timpului oferit în exclusivitate copilului
Ca părinți, știm cât de mult contează copilul în viața noastră, însă ei pot avea îndoieli. De aceea, atenția exclusivă primită de la părinte transmite copilului mesajul că el este important. De asemenea, minutele petrecute cu copilul construiesc o relație de încredere și parteneriat, care pe termen lung își va arăta roadele, mai ales în adolescență când copiii au tendința să se îndepărteze de părinți și să-și ia drept modele și confidenți persoane mai apropiate vârstei lor.
De cealaltă parte, părintele are o ocazie unică de a vedea lucrurile din perspectiva copilului și de a-l înțelege mai bine. Odată creată această rutină, copilul se va simți în siguranță să vorbească deschis despre ceea ce îl îngrijorează, îl supără sau îi provoacă alte emoții intense. Nu în ultimul rând, acest timp ajută la reconectarea dintre părinte și copil, pentru că pe parcursul zilei inevitabil apar conflicte, tensiuni, lucruri nespuse, care în timp erodează relația.
Cum se face?
Începem prin a închide telefonul. Copilul va aprecia mult acest gest. Apoi, setați pe ceas 15 minute și dați un nume acestora. Ce-ar fi să le dați chiar numele copilului: timpul Robert/Mara? În tot acest interval, ceilalți frați ar trebui să fie în grija altei persoane astfel încât să puteți fi ochi, urechi și suflet doar cu unul dintre copii.
Pentru că sunt doar 15 minute pe zi, acestora li se aplică alte reguli decât în restul zilei. De exemplu, puteți crea condiții pentru a îndeplini dorințe pe care le-ați refuzat până acum: să se joace cu spuma de bărbierit a tatălui (iar voi să vă asigurați că luați alt tub în caz că acesta se golește), să sară de pe masă pe canapea (să pregătiți terenul pentru o aterizare în siguranță).
Dacă ceea ce vrea copilul este de neîndeplinit, înlocuiți cu activități apropiate (în locul unei excursii la Paris, mâncați împreună un croissant cu unt cât ascultați șansonete). Toate aceste eforturi de a-i răspunde cerințelor lui îi transmit că vă pasă cu adevărat de ceea ce își dorește. Și pentru că toate aceste ”năzbâtii” sunt mereu interzise, acum că le pot face sub supraveghere, nu mai riscați să le facă pe ascuns și cu pericole sau consecințe pentru el.
Timpul special însă nu înseamnă doar îndeplinirea de către părinte a unor dorințe fanteziste ale copilului. Pentru echilibru, stabiliți că într-o zi decide el cum umpleți timpul special, în următoarea alege părintele.
Pentru activitățile decise de părinte, Laura Markham propune jocuri care stimulează inteligența emoțională și apropierea. Jocurile care să-i stârnească râsul sau ”de-a trânta”, toate activitățile în care copilul să se simtă că deține controlul și este în siguranță să experimenteze o gamă variată de emoții.
Recreați în joacă contexte în care el nu se simte în largul lui: școală (cu el în rol de învățător), relații cu prietenii (cu el în rol de copil care îl supără). Scopul este să-l ajutați astfel să se descarce de tensiunile pe care le acumulează în contextele care îi provoacă dificultăți.
La ce reacții să vă așteptați?
Când se aude alarma care anunță încheierea timpului special, îmbrățișați copilul. În prima perioadă, e posibil să protesteze și să ceară continuarea distracției. Nu cedați tentației! Altfel timpul special nu va mai fi special. De asemenea, nu e exclus ca la final copilul să plângă. Este modul lui de a se descărca de toate emoțiile intense acumulate. Cea mai potrivită reacție a părintelui este să rămână lângă copil cu răbdare, până acesta se liniștește. Fără promisiuni (dacă te oprești, mâncăm o înghețată), consolări verbale care să-i grăbească secarea lacrimilor, precum ”Hai, gata, nu mai plânge, ne-am jucat așa de bine și acum plângi” sau amenințări ”Dacă plângi, nu ne mai jucăm altă dată”.
Efectele tehnicii „Timp special pentru copil”
- Odată ce îl oferiți, veți observa că puiul vostru va deveni mai puțin solicitant și mai independent pe parcursul zilei.
- Se va reduce rivalitatea între frați.
- Nevoia de desene animate se va reduce la jumătate.
- Devine mai înțelegător atunci când părintele este ocupat cu treburile proprii, pentru că știe că va avea parte și el de atenție exclusivă.
Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.
Comentarii articol (0)