avocatnet.ro 
„S-a clarificat, practic, modul în care conducerea efectivă a unei activități în România e considerată motiv de a declara firma asta aici și de a depune declarația de impozit pe profit și plăti astfel de impozit. Locul în care o persoană juridică străină realizează operațiuni cu scopuri economice, reale și de substanță și locul unde se iau deciziile economico-strategice necesare pentru conducerea activității sau locul unde cel puțin 50% dintre directorii executivi/membrii consiliului de administrație sunt rezidenți”, a explicat Miruna Enache, liderul diviziei de asistență fiscală în tranzacții din cadrul EY România, cu ocazia unei recente conferințe de fiscalitate organizate de avocatnet.ro pentru abonații premium.
Acum, în Codul fiscal scrie, la articolul 7: „locul conducerii efective - locul în care, dacă nu se demonstrează altfel, persoana juridică străină realizează operațiuni care corespund unor scopuri economice, reale și de substanță și unde este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) deciziile economico-strategice necesare pentru conducerea activității persoanei juridice străine în ansamblul său se iau în România de către directorii executivi/membrii consiliului de administrație; sau
b) cel puțin 50% din directorii executivi/membrii consiliului de administrație ai persoanei juridice străine sunt rezidenți”.
Cum se demonstrează locul unde se iau deciziile economico-strategice? „Ne-am clarificat: e vorba de păstrarea unor procese-verbale ale ședințelor de consiliu și adunării acționarilor/asociaților, că ar trebui să menținem aceste evidențe si să ținem o evidență contabila corectă aferentă activității din România - asta știam deja, dar, cumva, problematica deciziilor economico-strategice lipsea până acum și procentul directorilor executivi/membrii consiliului de administrație cu rezidență aici”, a completat Miruna Enache.
Persoanele juridice străine cu conducerea efectivă în România trebuie să completeze, până în iunie 2021, un chestionar în baza căruia Fiscul le va stabili rezidența fiscală în țară, dacă e cazul. La acest moment, chestionarul lipsește însă - nu există un model pentru el, prin urmare, cei interesați nu au ce să depună acum. Dacă o firmă străină va fi considerată rezidentă atât în România, cât şi într-un stat semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri la care România este parte, rezidenţa acestei persoane se va stabili potrivit normelor convenției de evitare a dublei impuneri aplicabile.
Cu ocazia conferinței, specialistul a explicat că, de pildă, în cazul unei societăți străine (poloneze, în concret) care are un depozit de marfă în România, este destul de greu de spus, la prima vedere, fără o analiză mai amplă, dacă respectiva firmă străină trebuie sau nu să își stabilească rezidența fiscală în România. „Depinde foarte mult ce se întâmplă cu marfa respectivă. Avem niște prevederi specifice privind activitatea de depozitare, care poate să fie incidentală, poate să fie auxiliară sau parte dintr-o activitate efectivă economică în România. Atunci depinde de cum are loc logistica pentru livrări și achiziții, cum se iau deciziile, cum se modifică mărfurile respective (de structură, de împachetare). Toate acestea trebuie analizate. Doar depozitarea efectivă nu generează obligația de inregistrare aici, dar împreună cu alte elemente putem ajunge la o altă concluzie”.
Geanlu