Interviu: Deductibilitatea cheltuielilor cu servicii de management și suport intragrup: Documentele necesare și cum poate ajuta o recentă decizie ICCJ

„Organele de inspecție fiscală refuză, de cele mai multe ori, deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile achiziționate de societățile din România de la societățile din grup, motivând că societatea din România nu poate demonstra necesitatea serviciilor facturate și că, în realitate, aceste servicii sunt în beneficiul grupului, iar nu al contribuabilului român. De altfel, inspecțiile fiscale care au ca obiect tranzacțiile intra-grup au o pondere tot mai mare, acestea fiind analizate de către organele fiscale din perspectiva respectării principiilor care guvernează prețurile de transfer, precum și a condițiilor necesare pentru deductibilitatea acestor cheltuieli”, transmitea recent echipa de litigii din cadrul societății Reff&Asociații | Deloitte Legal, care a câștigat un proces contra Fiscului în fața ICCJ. În urma deciziei, le-am adresat acestora câteva întrebări:

avocatnet.ro: Ce caracteristici trebuie să bifeze cheltuielile ca să ne asigurăm că ANAF, în eventualitatea unui control, le va considera deductibile?

Mihaela Popescu-Ichim, Director Impozite Directe și Fiscalitate Internațională, Deloitte România: Evaluarea caracterului deductibil al cheltuielilor cu prestarile de servicii, mai ales al celor intra-grup, are, de cele mai multe ori, o doza mare de subiectivism. Deși e greu de furnizat o rețetă care să asigure deductibilitatea, cheltuielile ar trebui să fie deductibile dacă ele sunt ocazionate de nevoi comerciale reale și dacă există documente care să poată susține acest fapt.

avocatnet.ro: Care ar fi documentele necesare pentru susținerea deductibilității serviciilor de acest fel prestate intra-grup?

Mihaela Popescu-Ichim, Director Impozite Directe și Fiscalitate Internațională, Deloitte România: Autoritățile fiscale din România rămân excesiv de formaliste, motiv pentru care deductibilitatea este adesea condiționată de existenta contractelor formale, a facturilor și a unor documentelor suport (de tipul rapoartelor de activitate, situațiilor de lucrări, proceselor verbale de recepție, corespondenței etc.) cu un nivel cât mai mare de detaliu.

avocatnet.ro: Care este impactul deciziei în zona prețurilor de transfer - genul acesta de servicii trebuie în continuare documentate în dosarul prețurilor de transfer, trebuie documentate și separat în scopul justificării deductibilității lor?

Ioana Botez, Manager Senior Prețuri de Transfer, Deloitte România: Procesul de analiza a serviciilor intra-grup din perspectiva prețurilor de transfer trebuie efectuat de fiecare dată când este întocmit dosarul prețurilor de transfer. Serviciile de management și suport prestate de entitățile afiliate pot avea o oarecare dinamică în sensul în care tipul de servicii prestate nu este exact același în fiecare an, elementele incluse în baza de cost și cheile de alocare folosite pot, de asemenea, diferi. Această dinamică a serviciilor sau lipsa ei trebuie analizata și în corelație cu nevoile entităților beneficiare din perspectiva businessului desfășurat de acestea, cu alte cuvinte, beneficiarul serviciilor trebuie să arate în continuare nevoia sa de a primi respectivele servicii și faptul că ele i-au adus valoare economică și comercială. Deci da, ele trebuie documentate în continuare în dosarul prețurilor de transfer.

Totodată, atât cerințele de prețuri de transfer specifice serviciilor, cât și cele privind deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile se întrepătrund și chiar se suprapun în anumite cazuri. Ghidul prețurilor de transfer menționează necesitatea efectuării „testului beneficiului” de către entitățile care primesc servicii intra-grup, test care trebuie să arate ce menționăm anterior, și anume că serviciul aduce valoare economică și comercială, că nu este un servicu duplicat sau că nu este un serviciu de tip acționariat.

Bineînțeles, decizia obtinuță de colegii mei de la Reff & Asociații | Deloitte Legal este importantă prin prisma faptului ca poate schimba abordarea echipelor de inspecție fiscală în cadrul controalelor, în ideea în care sunt multe situații în care, oricât de mare ar fi volumul de documente justificative și de explicații oferite de contribuabil, cheltuielile cu serviciile ajung să fie considerate nedeductibile.

avocatnet.ro: În ce fel se pot folosi alte firme concret de decizia aceasta obținuta de Reff & Asociații la ICCJ - se poate folosi, spre exemplu, pentru litigiile în curs sau pentru inspecțiile care se desfășoară în acest moment?

Bogdan Mărculeț, Senior Managing Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal: Decizia obtinuta de Reff & Asociatii în mod cert poate fi invocată de orice societate care se află în fața unei inspecții fiscale, contestații fiscale sau în etapa judiciară cu o problemă de drept similară. De altfel, este recomandabil ca în orice procedură de control fiscal sau procedură de contestare a actelor administrativ-fiscale, contribuabilul să dubleze argumentele tehnice și cele de drept, cu cele care pot fi decelate din practica instanțelor de judecată sau a autorităților fiscale. Cu toate că o decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție reafirmă că jurisprudența din cauze similare nu reprezintă izvor de drept, neavând caracter obligatoriu pentru instanțele chemate să se pronunte în spețe similare, fiecare decizie favorabilă este importantă întrucât confirmă credibilitatea unui argument și astfel ajuta la cristalizarea practicii și, de asemenea la schimbarea acelor tendințe ale autorităților care aplică legea într-un mod incorect.

avocatnet.ro: Putem spera la o clarificare de legislație, ca un ecou al acestei decizii?

Bogdan Mărculeț, Senior Managing Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal: Deși nu ne putem pronunța cu privire la probabilitatea unei modificări legislative, întrucât aceasta ține de voința politică, putem totuși să remarcăm că au existat situații în care o practică judecătorească a fost sursa unor soluții de legiferare. Efectele pozitive ale soluției obținute de echipa noastră nu necesită însă neapărat o intervenție din partea legiuitorului, întrucât nu lipsa de claritate a legislației este întotdeauna problema în aceasta tipologie de speță, ci, mai degrabă, modul în care organele de inspecție fiscală o abordează și o aplică. Este nevoie mai degrabă de un demers de conectare a organelor fiscale la hotărârile pronunțate de instanțele de judecată, ceea ce poate fi realizat și prin alte instrumente de unificare a practicii autorităților.