Fiscul, obligat să stabilească în minus TVA-ul autocolectat de contribuabil și contribuții sociale plătite, dar nedatorate

„Astfel, dacă până acum asemenea soluții ale instanțelor de judecată au fost consolidate în materia impozitului pe profit (inclusiv ajustările aferente prețurilor de transfer), prin soluția judecătorească definitivă a fost validată incidența și aplicabilitatea obligației organelor fiscale de a stabili obligații fiscale în minus și în materia TVA, când contribuabilii au colectat și virat la bugetul de stat care, însă, nu erau datorate potrivit legii”, potrivit lui Dan Dascălu, partener D&B David şi Baias, și lui Mihail Boian, Managing Associate D&B David și Baias, PwC România.

Dintr-un comunicat emis azi pe marginea deciziei ICCJ aflăm că în discuție a fost vorba de TVA-ul unor achiziții de bunuri constând în rebuturi de la o societate afiliată, rebuturi ce fuseseră anterior achiziționate de societatea afiliată ca materie primă și introduse în procesul său de producție (și în urma căruia au rezultat rebuturile). La cumpărarea rebuturilor, „Societatea auto-colectase TVA, chiar dacă a procedat ulterior la introducerea și utilizarea acestora în procesul său de producție, așadar în scopul operațiunilor sale taxabile potrivit art. 145 Vechiul Cod fiscal”. Doar că organele fiscale au refuzat să analizeze aceste operațiuni economice în substanță și, prin urmare, s-a ajuns în instanță.

Ce s-a cerut instanței a fost, de fapt, să se constate că folosirea rebuturilor ca materie primă și reintroducerea lor în procesul de producție al reclamantei relevă caracterul eronat al măsurii auto-colectării TVA dispuse de companie și necesitatea restituirii acestor sume de la bugetul de stat, la solicitarea societății. 

De asemenea, Curtea a dezlegat „problematica incidenței scutirii de la plata TVA pentru livrările intracomunitare cu furnizori al căror cod de identificare în scopuri de TVA a fost anulat ca urmare a unor activități de reorganizare, statuând că societatea putea beneficia de  scutirea de la plata TVA, în condițiile în care aceasta a dovedit îndeplinirea condițiilor de fond prevăzută de legea fiscală”. 

Speța 2: contribuții sociale nedatorate

În același comunicat este prezentată și o speță referitoare la sumele acordate unor foști angajați printr-o schemă de plecări voluntare, sume considerate venituri de natură salarială în primă fază. Doar că, ulterior, firma și-a dat seama că acestea nu ar fi trebuit impozitate și taxate conform veniturilor salariale și a cerut, în cadrul unei inspecții fiscale, să se constate că s-a făcut o încadrare greșită a acestora și că trebuie să primească înapoi de la stat contribuțiile sociale plătite pentru acele sume - organele fiscale nefiind însă de acord. 

„Odată ajunsă speța în fața instanțelor de judecată, și acest aspect a fost tranșat în mod corect și precis de instanțele de judecată, care au conchis că societatea a urmărit un folos practic, anume înlăturarea efectelor unei decizii de nemodificare a bazei de impunere care constată că sumele în discuție sunt datorate și stinse de societate. Mai mult, în realitate, ținând cont de principiul legalității care guvernează procedura de administrare fiscală și, în mod corespunzător, obligația organelor fiscale de a surprinde în mod corect și obiectiv situația de fapt fiscală, indiferent de tratamentul fiscal aplicat de contribuabil (și atunci când nu este în defavoarea fiscului, dar și atunci când acesta este în favoarea acestuia), societatea urmărea obținerea unui titlu de creanță care să confirme caracterul nedatorat al acestor sume și necesitatea restituirii acestor sume declarate și achitate voluntar, însă nedatorate potrivit legii.

În aceste condiții, instanțele de judecată au analizat în fond probele administrate de companie și dispozițiile legale incidente și, constatând că sumele acordate foștilor salariați nu aveau ca izvor raporturile de muncă, au constatat că valoarea integrală a contribuțiilor sociale achitate de companie erau nedatorate, în aplicarea legislației de asigurări sociale și, ca atare, au obligat organele fiscale să emită o decizie de impunere care să stabilească obligații fiscale pe minus în favoarea societății”, explică avocații.