Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriȘtiu că niciodată n-o să-mi porți pică pentru că te-am mințit; sau cum s-o chema și asta, când ți-am ascuns ceva ce n-am considerat niciodată că ar merita rostit. Știu pentru că n-ai să afli, probabil, niciodată; nu de la mine, în orice caz. Și pentru că mai știu ceva de-o certitudine aproape dureroasă: că și dacă ți-aș spune, n-ar însemna nimic.
Articolul continuă mai jos
Suntem la un ceas distanță de ultima conversație. Două, probabil, după ce voi fi isprăvit de scris. Nevoia de sinceritate e ca un mecanism care se activează singur din când în când; e ca reflexele involuntare. Dar nu acum; nu azi, nu aici; nu - poate niciodată.
Am înșfăcat sinceritatea de gât și-am aruncat-o, pentru că aici, în pătratul în care se învârtea blocată, nu mai e loc acum decât de umbra ei. Tu ai ucis-o, dar nu te neliniști - aici nimeni nu condamnă pe nimeni și nimic. Suntem doar martori, neobligați să participăm la un proces și-așa măsluit; nu doar că nu mai e rost de sinceritate, victimă doar, aici minte și instanța, și procurorul, și grefierul de ședință, și femeia care mătură sala, la final. Aici, singurul care e sincer ești tu.
Sinceritatea mi-a dat adesea unele excese de adrenalină. „Aruncă-te de gât cu mine, hai să-i spunem”, îmi șoptea, „n-ai nimic de pierdut”. M-am aruncat în tren, așadar, la dus; și m-aș fi aruncat în fața lui la întors... Pesemne că excesul n-a funcționat, căci am ajuns într-o gară în care nu mai era nimeni, într-un loc pustiit.
Zic: „altădată, mai așteaptă puțin”. A doua oară, a treia, a patra și tot așa, ocazii infinite ca să-ți spun au fost. Instinctual și din orgoliu, n-am vorbit. Anii ne-au învățat nu doar pe noi că minciunile nu fac întotdeauna rău, nu rănesc și nu merită nici chiar atenția lui Dumnezeu; mi-e greu să cred într-o contabilitate divină a lucrurilor de acest fel, că cineva stă sus, la Poartă, și-mi spune mie să fac stânga-mprejur pentru că te-am mințit. Și dacă știi, și dacă nu, ție îți va fi totuna; dar mie, nu.
Mi-ai dat cel mai greu lucru de stăpânit: o hidră care-și taie singură capetele; o fiară mai periculoasă pentru sine decât pentru ceilalți. Suntem zilnic uimiți de curajul ei, dar și de tragica ei soartă. Am vrea s-mblânzim, din milă, dacă nu altceva, căci, așa cum e acum, nu pune pe niciunul în primejdie decât pe ea. Am să te-anunț atunci când se va întâmpla s-o potolim. Din priviri, în glumă, am să-ți spun ce ți-am ascuns acum. O să râzi și tu, o să râd și eu, mai bine atunci decât acum, când plâng eu.
---
Din seria „30 de fragmente”
Citește mai mult despre 30 de fragmente
Comentarii articol (0)