ACCES GRATUIT
30 de fragmente
Nu e nici despre ieri, nici despre mâine, câteodată nu pare să fie nici despre azi, nici despre acum - e despre timp și e atemporală; e despre mine și despre fiecare dintre noi; e pe atât de individuală pe cât suntem fiecare. Fericirea noastră e doar a noastră și a nimănui altcuiva - atât am învățat până acum.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Ai să râzi, dar îți spun acum că nu mi-e limpede dacă era etajul cinci sau șase. Poate din oboseală, poate că-i ora prea târzie și mintea mea e dusă cu totul departe, dar îți jur, zâmbind, desigur, că nu-mi mai amintesc. Ce vreau să spun însă e altceva și nu depinde neapărat de banalele repere în timp și spațiu. Ce vreau să-ți spun începe și se termină cu „mulțumesc”.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
30 de fragmente
Mi-a întins o foaie de hârtie și mi-a spus: „
pune-le aici; în scris, oamenii tind să se gândească nu doar de două, ci de mai multe ori și mai bine, înainte; așa mă asigur că-mi ești sinceră până la capăt”. Mi-am amintit atunci de caietele acelea de amintiri colective, pe care le țineam când eram mici; unde scriam și-i invitam și pe alții să ne spună ce le place și ce nu, de la culori la lucruri pe care le credeam atunci serioase. „
Numai de-aș fi păstrat unul dintr-acelea, să văd acum în câte trenuri mi-am propus să urc și n-am urcat...”
Citește articolul
ACCES GRATUIT
30 de fragmente
Am devenit
flâneur de plăcere, de nevoie și până să știu că francezii au un cuvânt pentru plimbăreții fără scop (cinste să-i fie lui Baudelaire!). În orașul mic, cumva, unde-ntr-un ceas ai toate șansele să te lovești de-un cunoscut, plimbările astea mi-au părut tot timpul seci; n-ai unde să te pierzi și unde să te regăsești. Dar am schimbat orașul mic pe cel mai mare, unde orice plimbare, chiar și după atâția ani, e o binecuvântare. Mă-ntorc însă, fugar, dar tot mai mult, la prima rătăcire citadină pe care am făcut-o și la lucrul pe care atunci l-am pierdut.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
30 de fragmente
Eram cu toții pe punctul de a izbucni; emoțiile de orice fel, la superlativ; vocile ni se deșirau în spirale de tristețe, de frustrare, la telefon; căci, mai mult ca orice, nu ne venea să credem prin ce trecem; doar cei ce negau vehement realitatea aveau impresia că se simt la fel de bine ca în fiecare alt an, ca de fiecare altă mare sărbătoare; poate nu ne încercau pe toți aceleași sentimente, dar pe toți ne chinuia ceva. Nici tu, nici eu, n-am fost anul trecut singuri într-o lume care se întorsese cu susul în jos, în care se prinsese dreapta-n stânga și nu-și mai dădeau drumul de teamă.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
30 de fragmente
Știu că niciodată n-o să-mi porți pică pentru că te-am mințit; sau cum s-o chema și asta, când ți-am ascuns ceva ce n-am considerat niciodată că ar merita rostit. Știu pentru că n-ai să afli, probabil, niciodată; nu de la mine, în orice caz. Și pentru că mai știu ceva de-o certitudine aproape dureroasă: că și dacă ți-aș spune, n-ar însemna nimic.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
30 de fragmente
Mai aveam atunci ceva de spus, mai aveai și tu ceva; mă gândeam într-un punct, tu, în altul; și ce ne-ar fi trebuit, poate, era o linie care să le unească pe amândouă; niciuna n-a trasat-o, linia simplă a comunicării, dar tot universul unei prietenii e o mulțime de axe care se întrepătrund; n-aveam doar două puncte care se cereau unite într-o axă la infinit, ci un plan întreg de lucruri comune, pe care, cumva, un univers mai mare le-a înghițit.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
30 de fragmente
N-am să uit niciodată acei ochi negri, veșnic entuziasmați, cum ne privesc plecând; nu fără să ne luăm adio, ci, pur și simplu, plecând. Doi ochi negri incapabili să vadă cruzimea de care dădeam dovadă, știind, ca orice animal deprins cu obiceiurile stăpânului, că ne vom întoarce. Dar noi plecam, de tot și fără el.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
30 de fragmente
Cele mai serioase discuții le purtăm, adesea, când pare că nu vorbim deloc serios. Constatări mai mult sau mai puțin profunde, care ne lovesc „în freză” din spatele unor glume. Acum ceva ani, a trebuit să mă așez cu gândul peste o discuție scurtă, amuzantă, cu un pescar irlandez care-mi voia bocancii. Într-o dezordine de idei, la vârsta aceea credeam că tot ce-mi trebuie mă-nconjoară, că după complexitate tânjesc.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
30 de fragmente
Am avut prilejul să fiu răvășită de multe spectacole de teatru în ultimii zece ani. Când cineva m-a întrebat ultima oară de ce prefer un spectacol proiecției unui film, am găsit că nu-mi pot nuanța nici după atâția ani și atâtea experiențe răspunsul, că a rămas același: făcând abstracție de sărăcia unui clișeu arhicunoscut, pentru nostalgici, ca mine, teatrul e o artă supremă - ieri, azi și mâine; e sentimentul unei trăiri irepetabile și galanteria unei prime experiențe, care nu pălește nici când ai prilejul să revezi un spectacol de mai multe ori.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
