Studiu: Zece mituri demontate despre salariul minim

Codul muncii, în cadrul art. 164 alin (1), prevede că „Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor.” Prevederi similare se regăsesc și în statele membre UE, salariul minim la nivel național fiind majorat periodic, asigurându-se astfel un echilibru între puterea de cumpărare și veniturile minime ale lucrătorilor.

Inclusiv Constituția României garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, făcând referire la securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țara, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională.

• Nu avem nevoie de salariul minim

În privința reglementărilor, în cadrul studiului se menționează faptul că „salariul minim există în toate țările europene, fiind stabilit fie prin lege, fie prin negocieri colective sectoriale. La prima vedere, negocierile colective se dovedesc a fi un mecanism superior, însă acesta nu poate fi transpus România, unde negocierile colective s-au degradat accelerat în ultimele două decenii.”

Potrivit autorilor studiului, dacă statul n-ar mai interveni în stabilirea unui salariu minim, consecințele directe pe piața forței de muncă ar fi veniturile mult mai mici, inegalități mai pronunțate, dar și creșterea numărului celor care părăsesc România în căutarea unui venit care să le asigure un trai decent. 

• Creșterea salariului minim alimentează inflația

„Chiar și strict teoretic, legătura dintre creșterea salariului minim și creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor de consum este limitată, fiind în orice caz rezultatul unor procese mult mai complexe decât ideea că creșterile salariale se resimt complet și imediat în prețuri, anulându-se de la sine. Ținând cont de experiența ultimului deceniu și de temperarea matematică a ratelor de creștere a salariului minim (o creștere de 100 de lei astăzi reprezintă sub 5%, în timp ce în urmă cu 5 ani reprezenta circa 10%), ipoteza unei „spirale inflaționiste” în cazul continuării unor creșteri salariale simțitoare este o absurditate”, se arată în studiul Syndex România.

• Creșterea salariului minim duce la scăderea ocupării și la creșterea șomajului

„Lucrurile stau exact invers: perioada 2014-2019 este deopotrivă cea cu cele mai importante creșteri ale salariului minim și cea cu cele mai importante creșteri ale numărului de salariați, chiar și în comparație cu perioada anterioară crizei de la sfârșitul anilor 2000”, explică autorii documentului, care mai arată că singurul sector unde ponderea CIM-urilor cu salariul minim este de peste 30% și unde ocuparea a scăzut în perioada de creștere a salariului minim este cel al fabricării articolelor de îmbrăcăminte.

„Chiar și atunci când creșteri mai substanțiale ale salariului minim pot avea un impact negativ asupra ocupării, acesta este de regulă minor și este pe deplin compensat de câștigurile în termeni de nivel de trai”, mai precizează studiul.

• Creșterea salariului minim duce la răspândirea muncii la negru

Ipoteza conform căreia salariații care își pierd locurile de muncă din cauza creșterii salariului minim vor fi forțați să accepte locuri de muncă fără încheierea unui contract individual de muncă, iar angajatorii ar fi tentați să propună soluții de plată „la negru” urmărind reducerea costurilor salariale, este infirmată, potrivit studiului publicat de Syndex România, chiar de propunerea de directivă a Comisiei Europene care recomandă exact opusul: creșterea salariului minim în vederea apropierii acestuia de salariul mediu și eliminarea tuturor excepțiilor și modalităților de ocolire a pragului minim legal.

Ipoteza reducerii muncii informale ca urmare a creșterilor salariului minim este mai degrabă confirmată de realitate: creșterile salariului minim au fost însoțite de o reducere a importanței economiei informale, mai spune autorul documentului.

• Creșterea veniturilor lucrătorilor cu salarii mici poate fi foarte bine obținută prin relaxare fiscală

Conform datelor citate în studiu, povara fiscală asupra salariilor mici este mai mare în România decât în 19 alte țări membre UE, însă față de țări ca Ungaria, Germania sau Cehia ea este simțitor mai mică.

Foto: „Salariul minim și traiul minim decent. De la mituri la oportunități”

Având în vedere recenta modificare în privința contribuțiilor, respectiv transferarea integrală a sarcinii fiscale către salariați, o astfel de soluție ar presupune exclusiv scăderea veniturilor la bugetul de stat, fără a implica un cost suplimentar din partea angajatorilor.

„Asigurarea unor servicii publice adecvate (cu acces universal și de calitate) ar crește considerabil nivelul de trai al populației în general și în special al populației cu venituri mici. Acesta ar trebui să fie obiectivul, nu subminarea acestor servicii în favoarea unei creșteri iluzorii a salariilor nete”, explică Syndex România. 

• Firmele pur și simplu nu își permit

Din analiza datelor rezultă că singurele sectoare cu peste 30% CIM-uri cu salariul minim unde numărul de firme a scăzut între 2013 și 2018 sunt cel al fabricării articolelor de îmbrăcăminte și cel al comerțului cu amănuntul. 

Una dintre concluziile studiului în privința acestui argument este că nu poate fi susținută o politică de limitare a creșterii salariului minim bazată pe cazurile izolate în care firmele au fost într-adevăr afectate de creșterea salariului minim. 

În același timp, autorii studiului consideră că „Până la urmă, dintr-o perspectivă de politică publică este firesc și chiar benefic ca în timp firmele care nu sunt capabile să-și plătească salariații la un nivel minim decent să dispară de pe piață.”

• Creșterea salariului minim trebuie să aibă loc în același ritm cu creșterea productivității

Datele prezentate în cadrul studiului confirmă faptul că în 2019, forța de muncă din România era în medie cea mai productivă din Uniunea Europeană, cu excepția deja amintită, cea din industria articolelor de îmbrăcăminte la care se adaugă, în acest caz serviciile de pază.

Se mai arată că și după o perioadă susținută de creșteri salariale în România există un dezechilibru major în relația dintre productivitate și salarii, „salariile fiind prea mici în raport cu productivitatea.”

A fost identificată și o excepție în acest caz, cea a sectorului IT, acolo unde productivitatea ajustată la salarii este relativ redusă, în timp ce salariile sunt în mod clar cele mai mari. În această situație, o posibilă explicație este puterea relativ mare de negociere pe care o au salariații pe piața muncii, putere de negociere care se concretizează într-un raport relativ echilibrat între remunerarea și productivitatea muncii.

„Miza nu este menținerea salariilor la un nivel scăzut pentru că productivitatea e scăzută, ci creșterea productivității pentru a asigura salarii adecvate”, este de părere expertul care a lucrat la acest studiu.

• Creșterea salariului minim afectează competitivitatea economiei României

S-a pornit de la ideea conform căreia creșterea salariului minim înseamnă o creștere a costului cu forța de muncă, lucru care afectează activitatea exportatorilor și creșterea costului cu forța de muncă scade atractivitatea României pentru investițiile străine.

În realitate, valoarea investițiile străine directe noi a crescut, de la sub 3,5 miliarde de euro pe an în 2013 la peste 5 miliarde în 2019, iar fluxul de investiții străine directe a rămas pozitiv, inclusiv când vine vorba de profiturile reinvestite.

Problema ține mai degrabă de lipsa complexității și de specializarea în activități cu valoare adăugată redusă.

• Creșterea salariului minim nu are niciun impact asupra sărăciei

În ceea ce privește sărăcia relativă, expertul Syndex România consideră că argumentul că salariul minim nu contribuie la reducerea sărăciei este, tehnic vorbind, corect din punct de vedere empiric, însă reducerea ratei sărăciei pentru totalul populația ocupată are cu siguranță foarte mult de-a face cu creșterea ponderii salariaților în totalul populației ocupate.

Aici sunt relevante datele privind numărul salariaților, numărul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, numărul șomerilor indemnizați, dar și numărul celor care, deși nu se regăsesc în situațiile amintite, sunt considerați „populația ocupată”.

„Sărăcia în rândul salariaților este în continuare un fenomen de masă, iar creșterea salariului minim rămâne printre principalele instrumente de creștere a nivelului de trai al populației salariate și al membrilor gospodăriilor din care ea face parte”, se mai arată în document.

• Politica salariului minim trebuie depolitizată

Ștefan Guga, autorul studiului

Legătura dintre coșul minim de consum și nivelul salariului minim – „dezideratul traiului minim decent este inerent noțiunii de salariu minim și orice persoană care lucrează trebuie să își permită să trăiască decent.”

Concluzia autorului este că în România faza de creștere a salariului minim începută la mijlocul anilor 2010 pare să se fi încheiat. Cu o creștere relativ modestă în 2020 și o înghețare a salariului minim în termeni reali în 2021, România se confruntă deja cu decalaje salariale în creștere nu doar față de multe țări occidentale, ci și față de țările vecine.

În același timp, „politica salariului minim ar trebui în mod normal să facă parte dintr-o viziune mai amplă care să vizeze bunăstarea generală a populației și nu strict creșterea veniturilor”, punctează autorii studiului.

Studiul integral poate fi consultat în documentul atașat acestui articol.