Franta este obsedata si virtual de SUA

Europa nu stie ce vrea de la Internet. Ar reusi sa afle daca nu s-ar stradui atât de mult sa învinga SUA. Altfel, batalia autodeclarata pare a fi cea dintre un soricel zglobiu si laudaros si un elefant nepasator. Jacques Chirac spune fara încetare ca Franta se afla printre promotorii noilor tehnologii în Europa. Mai mult, presedintele francez devine de buna voie purtatorul de cuvânt al initiativelor nationale din domeniul IT. Si continua sa le sustina, chiar daca acestea dispar la fel de repede cum au aparut pe piata.
La prima vedere, intentia declarata a Frantei este „de a nu lasa lumea pe mâna Google“, dupa cum se exprima Jean-Noël Jeanneney, presedintele Bibliotecii Nationale. Anterior acestei idei, francezii nu voiau sa lase lumea pe mâna informaticienilor americani. Înainte de informaticieni, cultura hippie a fost un mobil al nevoii franceze de a salva omenirea. Asa se face ca, în Franta, cuvântul spray s-a transformat în deodorant, iar computerul s-a transformat în ordinator. Orice simbol american trebuia înlocuit cu o traducere în limba franceza. Iar noua lege a publicitatii din Franta a edictat tocmai acest principiu: nu se poate face reclama unor produse ori servicii decât în limba franceza.

Cautam nume de domeniu
În aceasta ordine de idei, Google reprezinta America, deci Franta trebuie sa atace Google. „Batalia“ si-a consumat un alt episod în ianuarie 2006, când a fost lansat Quaero („eu caut“, traducere din limba latina), un motor de cautare pe care lumea l-a numit concurentul americanilor Google.com, Yahoo.com sau MSN.com. Proiectul a fost atât de bine pus la punct, încât nimeni nu s-a gândit sa rezerve un nume de domeniu („quaero.com“ si „quaero.net“ exista deja si nu apartin initiatorilor proiectului).
Din câte observam, nici macar „quaero.eu“ nu apartine lansatorilor proiectului, din moment ce Thompson, compania-mama a Quaero, a depus o cerere de înregistrare la 15 martie 2006, dupa ce domeniul fusese anterior revendicat si de compania franceza Bigophone (la 1 februarie 2006). Dupa luna ianuarie 2006, Quaero a reintrat în anonimat, poate pentru a ne surprinde pe viitor.
Totusi, trebuie mentionat faptul ca statele care participa la finantarea proiectului, împreuna cu unele companii private, au asigurat investitii de câteva sute de milioane de euro pentru Quaero.

Cazut din cer
La mijlocul lunii iunie 2006, a venit timpul sa fie lansat Geoportail.fr, alternativa franceza la serviciile Google Earth si Google Maps. Costul estimat al proiectului este de 6 milioane de euro, bani care au fost investiti de Institutul National Geografic Francez. Au fost adunate si mixate peste 400.000 de fotografii aeriene, alaturi de peste 3.700 de harti. S-a anuntat ca serviciul va permite utilizatorilor sa observe imagini cu o rezolutie de pâna la 50 de centimetri la sol si ca se poate trece de la fotografiile aeriene la harti detaliate, grafice si harti geologice. Portalul a fost primit cu entuziasm de utilizatorii de Internet din întreaga lume. Entuziasmul a cauzat însa aglomerarea serverelor pe care era gazduit, astfel încât, la acest moment, serviciul este indisponibil.
Daca insa veti dori sa accesati website-ul www.geoportail.fr, veti observa un text de atentionare: „Portal pentru cetateni si teritorii. Ati fost mult prea numerosi atunci când v-ati conectat la geoportail.fr în momentul lansarii sale. Aceasta afluenta extraordinara a dus la aglomerarea serverelor noastre. Acum lucram la cresterea capacitatii de calcul a serverelor care gazduiesc website-ul. Speram sa aducem portalul la nivelul dorit, pâna în toamna anului 2007“.
Dupa exemplele de mai sus, am putea deduce ca Google pare sa-i obsedeze pe francezi. De ce este atât de importanta confruntarea cu gigantul american?

Un razboi publicitar
S-a scris mult despre existenta unui razboi tehnologic între Europa si America. Desi, pentru exemplele de mai sus, explicatia poate fi si alta. Atunci când vrei sa fii bagat în seama, afirmi ca ai pornit sa contesti suprematia celui mai puternic. E un fel de marketing bazat pe naivitatea utilizatorilor care mai cred in astfel de abordari. Si, de ce nu, e un mod de a te mentine pe primele pagini ale ziarelor din întreaga lume.
În afara de obsesia francezilor pentru salvarea lumii, Europa si America împart în cote similare cea mai mare piata de Internet din lume. Din punctul de vedere al numarului de utilizatori, ambele stau la fel de bine. Peste 250 de milioane de europeni si un numar asemanator de americani acceseaza Internetul. Diferenta apare însa la rata de penetrare a Internetului în rândul populatiei totale a celor doua teritorii: peste 55% din populatia SUA este online, spre deosebire de Europa, unde rata de penetrare a Internetului este de numai 35%.

Europa este o piata interesanta
De multa vreme se vorbeste despre interesul marilor companii IT din lume pentru China. Aceast fapt se datoreaza ritmului de crestere a pietei, precum si potentialului reprezentat de miliardul de cetateni ai Chinei. Pentru investitorii mai sofisticati, China nu poate oferi însa ceea ce Europa are deja: utilizatori educati, cu o putere de cumparare mare si cu dorinta de adoptie rapida a noilor tehnologii. În plus, europenii nu au un firewall care sa le pazeasca Internetul si nici un guvern suspicios la toate noile investitii straine.
Un alt argument important în favoarea Europei este acela al sumelor necesare începerii unei noi afaceri. America este, fara îndoiala, liderul tehnologic al lumii. În acelasi timp, America este locul unde nu se mai poate începe o afacere cu sute, mii sau zeci de mii de dolari. Orice antreprenor are nevoie de ajutorul unor investitori, care sa pompeze milioane de dolari în afacere, chiar de la început, pentru a avea o sansa. Europa, în schimb, are înca potentialul de a tolera afaceri începute cu sute de euro.
Nu în ultimul rând, ideea pretului redus al fortei de munca si calificarea superioara a acesteia, existente în special în tarile nou-aderate la Uniunea Europeana si în cele în curs de aderare, au de-a face cu localizarea unor afaceri în Europa. Unii vin aici, constienti de facilitatile economice care li se pun la dispozitie. Este cazul Irlandei, care ofera facilitati fiscale companiilor ce doresc sa se stabileasca în aceasta tara.