- mărimea afacerii;
- tipul de produse comercializate;
- numărul de angajaţi;
- numărul de activităţi (codurile CAEN pentru care se optează) și studiile fondatorului în acest sens; dar și
- accesul la venituri şi nivelul de taxare, ca diferențe esențiale între PFA și SRL.
Pe de altă parte, așa cum a punctat specialista, în ceea ce privește un SRL, cu toate că formalităţile de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului implică un număr mai mare de documente, nu există o limitare cu privire la numărul de angajaţi. De asemenea, SRL-urile pot avea un număr mai mare de coduri CAEN în obiectul de activitate, iar studiile specifice ale fondatorului nu reprezintă o cerinţă obligatorie, așa cum se întâmplă în cazul PFA-urilor.
Practic, dacă amploarea afacerii necesită mai mult de 3 angajaţi cu contract individual de muncă, este necesară înfiinţarea unui SRL.
“O diferenţă importantă între PFA şi SRL o reprezintă accesul la venituri şi nivelul de taxare. Astfel, PFA are acces instant la veniturile încasate şi plăteşte impozit pe venit anual. Impozitul se calculează în sistem real, fiind de 10% din diferenţa dintre venituri şi cheltuieli", a afirmat, pentru avocatnet.ro, Cătălina Butan, Manager People Advisory Services în cadrul EY România.
În plus, a mai adăugat specialista, un PFA datorează contribuţii sociale numai dacă veniturile nete anuale sunt cel puțin egale cu 12 salarii minime. Contribuţiile datorate în acest sens sunt CAS, în cuantum de 25% din venitul ales, care nu poate fi mai mic decât nivelul a 12 salarii minime şi CASS, în cuantum de 10% din 12 salarii minime. Este important de reținut că CASS nu reprezintă cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe venit.
De asemenea, la stabilirea nivelului de venituri pentru care se datorează contribuţiile sociale se iau în calcul şi alte tipuri de venituri obţinute de persoana fizică, pe lângă cele din activitatea PFA.
În schimb, așa cum a remarcat, pentru avocatnet.ro, Răzvan Ungureanu, Director Taxe Directe în cadrul EY România, “în cazul unui SRL, accesul asociatului persoană fizică la fondurile generate de SRL din activitatea desfăşurată se va face prin distribuirea de dividende de la SRL către asociat, având în vedere că patrimoniul SRL-ului este separat de patrimoniul personal al asociatului. Astfel, accesul la fondurile generate de afacere de către persoana fizică nu este imediat ce se realizează veniturile din afacerea desfăşurată, cu toate că acum este semnificativ mai rapid decât în urmă cu câţiva ani, odată cu introducerea posibilităţii distribuirii de dividende interimare.”
Mai mult, a evidențiat specialistul în taxe, un SRL cu cifra de afaceri anuală mai mică de 1 milion de euro plătește, în general, un impozit de 1% din veniturile obţinute, respectiv 3%, în cazul în care nu are nici un angajat. Acest impozit se declară şi se plătește trimestrial. În plus, la momentul plăţii dividendelor de către SRL către asociatul persoană fizică, se reţine un impozit de 5% din valoarea acestora și, în anumite condiţii, persoana poate datora şi CASS plafonată.
“Având în vedere că declararea veniturilor şi plata obligaţiilor fiscale se face anual în cazul PFA, optarea pentru această formă de organizare ar putea fi mai uşor de administrat pentru un start-up. Cu toate acestea, utilizarea unui SRL poate conduce la un cost fiscal ceva mai redus si poate oferi o flexibilitate mai mare în legătură cu activităţile desfăşurate”, a concluzionat Răzvan Ungureanu.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește alegerea codului CAEN pentru activitatea de comerţ online, indiferent că aceasta se desfăşoară B2B (business-to-business) sau B2C (business-to-consumer), cel necesar este, conform spuselor Georgianei Nichita, 4791 - Comerţ cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet.
Formalităţile pentru autorizarea la Oficiul Registrului Comerţului competent a codului CAEN 4791 sunt, potrivit specialistei, aceleaşi, indiferent dacă activitatea este B2B sau B2C, iar, în funcție de specificul activității, vor trebui autorizate și alte coduri CAEN necesare desfășurării acesteia.
Coroborând toate aceste aspecte, putem concluziona faptul că, la alegerea formei juridice de organizare, o persoană care își propune să desfășoare activitatea de comerț electronic ar trebui să analizeze fiecare dintre chestiuni, pentru a stabili, în funcție de situație, ce anume îl avantajează.
Reiterăm chestiunile legate de comercializarea online de bunuri, cum ar fi vânzarea pe rețelele sociale precum Facebook sau Instagram, care se poate face doar în mod ocazional, de către persoanele fizice, fără înființarea unei forme juridice de organizare. În acest caz, spun specialiștii, vânzările de bunuri utilizate în scop personal nu ar trebui să fie supuse TVA.
Pe de altă parte însă, cu precădere dacă vânzarea se realizează în mod constant, aceasta devine o activitate pentru care este necesară înfiinţarea unei societăţi sau înregistrarea ca PFA, ținând cont de condițiile menționate mai sus, vânzătorul putând fi astfel considerat persoană impozabilă din perspectiva TVA, cu diferite implicații, de la caz la caz.
Reamintim că, începând cu 1 iulie 2021, Codul fiscal a fost modificat, prin OUG nr. 59/2021, pentru a acomoda regulile de TVA pentru comerț electronic la noutățile stabilite de autoritățile europene.