În ultimul an, PFA-urile și alți profesioniști au putut obține, pe fondul întreruperii sau reducerii activității din cauza pandemiei și a măsurilor impuse de autorități, indemnizații sub forma unor ajutoare de stat - bani pe care au fost chiar obligați să-i fiscalizeze, prin declarația unică, în sensul că din sumele primite trebuia plătite impozitul și contribuțiile sociale (pensii și sănătate).
Pentru destul de mulți, obligația de a da înapoi o parte din acești bani a fost ignorată sau s-a prost înțeleasă: statul ne-a dat bani ca să-i dăm înapoi o parte din ei? De ce nu au fost distribuite de la bun început sume nete, nu brute?
Oricare ar fi fost intenția legiuitorului aici, adică a Guvernului, prin cei de la Finanțe, anul acesta, PFA-urile și toți ceilalți profesioniști beneficiari ai acestor indemnizații anul trecut au fost obligați să plătească impozit și contribuții sociale, la valori întregi, fără scutiri, fără reduceri, indiferent de categoria de contribuabili din care fac parte. Cum? Prin declarația unică, al cărei termen a fost 25 mai.
Odată scurs termenul declarației unice, Fiscul a venit și cu „soluția” pentru cei care nu au plătit aceste dări fiscale: o procedură de impunere din oficiu. Fiscul este în măsură să obțină informațiile de la agențiile de plăți cu privire la cei care au luat aceste indemnizații și poate vedea astfel și cine a luat banii dar „a uitat” să plătească impozitul și contribuțiile din ei.
Zilele trecute a fost oficializat Ordinul ANAF nr. 1.251/2021 care permite Fiscului să stabilească din oficiu impozitul pe indemnizațiile de pandemie, dacă contribuabilii nu au facut impunerea deja (autoimpunerea, mai exact), prin declarația unică. Ordinul nu se referă însă și la contribuțiile sociale - din experiența anterioară în situații de acest fel, au existat ordine diferite care tratează impunerea din oficiu a impozitului și pe cea a contribuțiilor sociale. Le-am cerut în acest sens și celor de la Fisc o opinie privitor la impunerea și a contribuțiilor.
Care este, de fapt, riscul, în final? Odată ce face lista cu cei care nu au depus declarația unică pentru fiscalizarea acestor venituri deși ar fi trebuit, Fiscul începe și îi notifică pe aceștia, potrivit Ordinului ANAF nr. 2862/2019: „În termen de 15 zile de la emiterea Listei persoanelor fizice care nu au depus declarația de impunere, compartimentul de specialitate emite și comunică persoanelor din listă Notificarea privind nedepunerea la termen a declarației de impunere (...) Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației de impunere”.
De la acest moment, practic, cei care sunt notificați încă mai au timp să depună declarația unică și să achite impozitul și contribuțiile sociale aferente acelor indemnizații. Dacă nu au depus declarația unică la timp, contribuabilii riscă o amendă contravențională între 50 și 500 de lei.
Apoi, și dacă primește decizia de impunere din oficiu, contribuabilul tot mai are timp să depună declarația - circa 60 de zile. „În cazul în care, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul depune declarația de impunere privind obligațiile care au format obiectul acestei decizii, decizia de impunere din oficiu se anulează la data depunerii declarației de impunere”, prevede ordinul mai sus menționat.
Practic, abia după acest moment se poate pune problema executării silite a contribuabilului, întrucât dacă contribuabilul „nu răspunde” nici când este somat în al nouălea ceas să achite dările fiscale, organul are dreptul să treacă la măsuri precum poprirea conturilor.