Din octombrie se modifică tratamentul fiscal al avantajelor primite de salariați de la terți

Măsurile de uniformizare a tratamentului fiscal al avantajelor în bani și/sau în natură de la terți sunt incluse în Ordonanța Guvernului 8/2021 (art. I, pct. 29, 30, 31, 32, 34, 35). Acestea se aplică începând cu veniturile aferente lunii octombrie 2021.

„Noile prevederi corelează obligațiile de raportare din punct de vedere al contribuțiilor sociale obligatorii (CAS, CASS, CAM) cu cele deja existente în cazul impozitului pe venit. La momentul actual, Codul fiscal prevede posibilitatea ca angajatorul rezident fiscal român să opteze pentru reținerea, declararea și plata impozitului pe venit, în cazul benefiicilor primite de la terți care nu sunt rezidenți fiscali români, însă această prevedere nu exista și în cazul contribuțiilor sociale obligatorii. Prin introducerea modificărilor, angajatorul rezident fiscal român ar putea, în această situație, să opteze și pentru reținerea, declararea și plata contribuțiilor sociale obligatorii. Astfel, s-ar reduce povara administrativă la nivelul terților nerezidenți/angajaților”, a lămurit, la cererea avocatnet.ro, Daniel Jinga, Senior Manager la KPMG România.

Informația a fost confirmată pentru redacția noastră și de Monica Țariuc, Director Global Employer Services la Deloitte România, care ne-a dat un exemplu practic în acest sens (cu precizarea că unii angajatori deja procedau așa până acum, fără a avea acoperire în prevederile Codului fiscal):

„Cel mai întâlnit exemplu practic este cel al unui angajat român care primește anumite avantaje în bani și/sau în natură de la grup (de exemplu, de la societatea-mamă din străinătate). Regula generală de impunere prevede(a) că este obligația individului să raporteze aceste venituri salariale obținute din străinătate prin intermediul declarațiilor lunare de impozit pe venit (de exemplu, D224 sau D112). Relativ recent, Codul fiscal a fost modificat pentru a permite o raportare simplificată a acestor sume prin statul de plată al angajatorului român, dacă acesta din urmă optează pentru această variantă.

Prin noua formă, se include această opțiune și pentru raportarea contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii. Cu alte cuvinte, anterior acestor două prevederi, pentru un salariat român, angajatorul raporta lunar prin D112 veniturile salariale obținute local, în timp ce angajatul, ulterior unei proceduri specifice de înregistrare fiscală, depunea un alt formular 112, individual, pentru a raporta avantajul primit de la societatea din grup nerezidentă fiscal în România (de exemplu, venituri din planuri de opțiuni/acțiuni care nu se încadrează ca stock-option plan). Modificările permit totalizarea veniturilor și raportarea acestora împreună, prin D112 a angajatorului român, în exemplul prezentat. În practică, acest tip de raportare era urmat de contribuabili și anterior modificărilor legislative (deși opțiunea nu era prevăzută expres în Codul fiscal), așa că legea vine să reglementeze o practică existentă.”

Ba mai mult, specialista punctează că ajustările operate prin ordonanță de către Guvern acoperă și alte situații, care, ce-i drept, sunt întâlnite mai rar. În orice caz, noile prevederi se vor dovedi din ce în ce mai utile pe măsură ce se înmulțesc cazurile internaționale de muncă la distanță și angajări transfrontaliere.

„Modificările aduse acoperă și alte situații practice (poate mai rar întâlnite în practică), printre care și cea a angajatorului nerezident, care intră sub incidența legislației europene, sau a acordurilor privind asigurările sociale la care România este parte, care poate prelua această opțiune pentru angajații care primesc venituri de natură salarială de la terți nerezidenți și care sunt subiect de impunere în România din perspectiva impozitului pe venit și/sau a contribuțiilor de asigurări sociale. Această reglementare își va spori utilitatea pe măsură ce cazurile internaționale de muncă de la distanță și angajările transfrontaliere se înmulțesc ca urmare a creșterii flexibilității în relațiile de muncă”, a precizat Monica Țariuc.

Deși este greu de apreciat în prezent dacă noile reguli vor veni cu nelămuriri în practică, specialista de la Deloitte spune că am putea avea noi discuții privind tratamentul fiscal aplicabil contribuției pentru muncă:

„De cele mai multe ori, problemele ce urmează modificărilor legislative se descoperă din practică, fapt ce face și ca legislația să sufere modificări mai degrabă des. Este greu de spus dacă vor apărea astfel de situații ca urmare a acestei modificări legislative, însă faptul că este prevăzută o opțiune în ceea ce privește obligațiile de raportare și plată a unor taxe/contribuții datorate de angajat/angajator poate da naștere unor varii interpretări privind în special metoda de calcul a avantajului în sine (determinarea corectă a bazei de calcul și a bazei impozabile). Spre exemplu, există și acum în piață interpretări diferite privind tratamentul fiscal aplicabil contribuției asiguratorii de muncă atunci când aceasta rămâne în sarcina angajatului conform legii, în timp ce, în practică, aceasta este fie suportată de către acesta direct, fie de angajator, în numele său. Această nouă modificare poate genera noi discuții în această zonă. Rămâne de văzut.”

Înainte de apariția OG 8/2021, cele mai recente modificări la tratamentul fiscal al avantajelor în bani și/sau în natură primite de la terți veniseră astă-primăvară.