Medierea, ca modalitate alternativa de solutionare conflictelor constituie una dintre temele importante ale strategiei de reforma în justitie, constituind o prioritate în cadrul Planului de actiune pentru implementarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar 2005- 2007.
În acest context, adoptarea Legii 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, constituie una dintre etapele procesului de reducere a volumului de activitate a instantelor si în consecinta de degrevare a acestora de numeroase cauze, urmarind sa asigure, pe de o parte, o solutionare satisfacatoare a intereselor partilor implicate în conflict, iar pe de alta parte, sa contribuie la cresterea calitatii actului de justitie.
Rezolvarea clasica a conflictului, prin aducerea litigiului în fata instantei de judecata si promovarea conceptului de pierdere-câstig sau de învingator-învins, nu constituie întotdeauna cel mai adecvat raspuns, de natura sa ofere un remediu pentru dificultatile si nevoile partilor. Trebuie subliniat faptul ca medierea pune accent pe interesele partilor, nu pe aspectele juridice ale conflictului.
1. Ce ofera medierea? Alegerea medierii duce la posibilitatea identificarii unei solutii ce satisface interesele tuturor partilor si prezinta numeroase avantaje, în sensul ca :
- Partile pot ajunge la solutii care sa raspunda nevoilor lor, participând nemijlocit si având deplina putere de decizie asupra finalitatii demersului întreprins în cadrul medierii;
- Partile pot negocia obtinerea unei solutii convenabile pentru toti cei implicati, afectati sau interesati în conflict;
- Se evita cheltuielile de judecata, respectiv taxele de timbru, onorariile expertilor, etc. Mai mult, daca litigiul se rezolva prin mediere, în cursul procesului civil, atunci instanta va dispune restituirea taxelor de timbru platite pentru investirea instantei.
- Se economiseste timp si se evita stresul generat de un litigiu derulat în fata instantei de judecata, întrucât procesele dureaza un timp relativ îndelungat, raportat la solutionarea conflictului cu ajutorul mediatorului;
- Se evita expunerea publica a problemelor cu care se confrunta partile, mai ales în situatiile delicate generate de conflictele izvorând din relatiile de familie.
2. Conceptul de mediere. Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor, pe cale amiabila, partile fiind asistate de o terta persoana specializata în mediere, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate. Medierea se bazeaza pe încrederea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine în solutionarea conflictului, în vederea obtinerii unei solutii reciproc convenabile.
3. Cine sunt mediatorii? Mediatorii sunt persoane autorizate sa practice profesia de mediator de catre Consiliul de mediere. Membrii acestui Consiliu sunt alesi de catre mediatori si validati de Ministerul Justitiei. Mediatorii sunt persoane independente de parti si au obligatia sa-si exercite profesia cu respectarea urmatoarelor obligatii:
- Sa pastreze confidentialitatea informatiilor primite de la partile angajate în de mediere;
- Sa pastreze neutralitatea fata de parti si sa exercite calitatea de mediator cu impartialitate;
- Sa asigure respectarea libertatii, demnitatii si vietii private a partilor.
Daca mediatorul încalca dispozitiile legii medierii, atunci va raspunde disciplinar sau, în situatia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va raspunde civil fata de parti.
4. Obiectul medierii.
a) Pot face obiectul medierii conflictele generate de:
- Relatiile de familie, raporturi comerciale, raporturi locative, de vecinatate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligatiilor contractuale, etc;
- Încalcarea drepturilor persoanelor în ceea ce priveste protectia consumatorilor;
- Savârsirea unor infractiuni, pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
b) Nu pot face obiectul medierii:
- Litigiile de munca;
- Drepturile strict personale, cum ar fi cele privind statutul persoanei;
- Orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.
5. Diferenta dintre mediere si alte forme de solutionare a litigiilor.
a) Diferenta dintre mediere si arbitraj. Principala diferenta dintre cele doua forme de solutionare a conflictelor rezulta din aceea ca prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de solutionare a litigiului dintre parti. În cazul medierii, mediatorul nu solutioneaza litigiul, ci asista partile în negocierea si obtinerea unei solutii convenabile pentru toti cei implicati în conflict.
b) Diferenta dintre mediere si conciliere . În cazul concilierii partile negociaza între ele modalitatea de solutionare a conflictului. În cazul medierii, partile negociaza între ele, însa asistate de un mediator, persoana independenta si neutra fata de parti.
6. Procedura medierii.
a) Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoana fizica si juridica se poate adresa mediatorului. La mediere pot participa doua sau mai multe parti, în functie de numarul celor implicati în conflict.
b) Momentul când poate interveni medierea. Partile interesate se pot adresa mediatorului atât, înainte de a ajunge la instanta, cât si în cursul judecarii cauzei.
c) Procedura medierii este facultativa pentru parti. Nu exista obligatia pentru parti de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora sa apeleze la mediere sau sa procedeze la folosirea unei alte modalitati de solutionare a conflictului-instanta, arbitraj, etc.
d) Contractul de mediere. Procedura de mediere va avea loc numai dupa încheierea unui contract în forma scrisa între mediator si partile în conflict. Mediatorul este îndreptatit sa primeasca un onorariu convenit cu partile.
e) Tehnica medierii. Medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea de catre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere.
f) Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii. Acesta are rolul sa asiste partile si sa le sprijine in demersul lor comun de solutionare a conflictului, in vederea obtinerii unei solutii convenabile tuturor celor implicati în mediere.
g) Drepturile partilor.
- Partile au dreptul sa accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie sa fie expresa si în forma scrisa.
- Partile au dreptul, în cursul medierii, sa fie reprezentate de avocati sau de persoane împuternicite cu procura speciala.
- Partile au dreptul sa denunte în mod unilateral contractul de mediere, în orice faza a procedurii.
h) Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia, dupa caz, prin încheierea unei întelegeri între parti, prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii sau prin denuntarea contractului de mediere de catre una dintre parti;
i) Conditiile întelegerii încheiate de parti.
- Partile au dreptul sa încheie o întelegere, fara ca prevederile acesteia sa aduca atingere legii si ordinii publice.
- Întelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public, în vederea autentificarii ori, dupa caz, încuviintarii instantei de judecata, în conditiile prevazute de lege.
7. Medierea în cursul procesului civil. În cazul în care litigiul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere, poate avea loc din initiativa partilor sau la recomandarea instantei, acceptata de parti La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat sa informeze instanta asupra rezultatului medierii. În situatia în care s-a ajuns la o întelegere, instanta la cererea partilor, poate pronunta o hotarâre, luând act de tranzactia partilor si va dispune la cererea partilor, restituirea taxei de timbru.
8. Medierea în materie penala. Medierea nu poate fi impusa nici uneia dintre parti, aceasta trebuind sa fie acceptata, atât de partea vatamata, cât si de faptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecarei parti la asistenta juridica sau la serviciile unui interpret.
9. Persoanele interesate sa solutioneze conflictul prin mediere se pot adresa mediatorilor, în termen de o luna de la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizati, care va fi afisat la sediul instantelor si pe site-ul MJ.
Concluzii. Legea medierii raspunde necesitatii solutionarii unor conflicte dintre parti, în afara instantelor de judecata, oferind un raspuns adecvat pentru problemele partilor, care nu întotdeauna îsi gasesc un suport juridic corespunzator.
Comentarii articol (0)