avocatnet.ro 
În acest context, adoptarea Legii 192/2006, privind medierea ºi organizarea profesiei de mediator, constituie una dintre etapele procesului de reducere a volumului de activitate a instanþelor ºi în consecinþã de degrevare a acestora de numeroase cauze, urmãrind sã asigure, pe de o parte, o soluþionare satisfãcãtoare a intereselor pãrþilor implicate în conflict, iar pe de altã parte, sã contribuie la creºterea calitãþii actului de justiþie.
Rezolvarea clasicã a conflictului, prin aducerea litigiului în faþa instanþei de judecatã ºi promovarea conceptului de pierdere-câºtig sau de învingãtor-învins, nu constituie întotdeauna cel mai adecvat rãspuns, de naturã sã ofere un remediu pentru dificultãþile si nevoile pãrþilor. Trebuie subliniat faptul cã medierea pune accent pe interesele pãrþilor, nu pe aspectele juridice ale conflictului.
1. Ce oferã medierea? Alegerea medierii duce la posibilitatea identificãrii unei soluþii ce satisface interesele tuturor pãrþilor ºi prezintã numeroase avantaje, în sensul cã :
- Pãrþile pot ajunge la soluþii care sã rãspundã nevoilor lor, participând nemijlocit si având deplina putere de decizie asupra finalitãþii demersului întreprins în cadrul medierii;
- Pãrþile pot negocia obþinerea unei soluþii convenabile pentru toþi cei implicati, afectati sau interesati în conflict;
- Se evitã cheltuielile de judecatã, respectiv taxele de timbru, onorariile experþilor, etc. Mai mult, dacã litigiul se rezolvã prin mediere, în cursul procesului civil, atunci instanþa va dispune restituirea taxelor de timbru plãtite pentru investirea instanþei.
- Se economiseºte timp ºi se evitã stresul generat de un litigiu derulat în faþa instanþei de judecatã, întrucât procesele dureazã un timp relativ îndelungat, raportat la soluþionarea conflictului cu ajutorul mediatorului;
- Se evitã expunerea publicã a problemelor cu care se confruntã pãrþile, mai ales în situaþiile delicate generate de conflictele izvorând din relaþiile de familie.
2. Conceptul de mediere. Medierea reprezintã o modalitate facultativã de soluþionare a conflictelor, pe cale amiabilã, pãrþile fiind asistate de o terþã persoanã specializatã în mediere, în condiþii de neutralitate, imparþialitate ºi confidenþialitate. Medierea se bazeazã pe încrederea pe care pãrþile o acordã mediatorului, ca persoanã aptã sã faciliteze negocierile dintre ele ºi sã le sprijine în soluþionarea conflictului, în vederea obþinerii unei soluþii reciproc convenabile.
3. Cine sunt mediatorii? Mediatorii sunt persoane autorizate sã practice profesia de mediator de cãtre Consiliul de mediere. Membrii acestui Consiliu sunt aleºi de cãtre mediatori ºi validaþi de Ministerul Justiþiei. Mediatorii sunt persoane independente de pãrþi ºi au obligaþia sã-ºi exercite profesia cu respectarea urmãtoarelor obligaþii:
- Sã pãstreze confidenþialitatea informaþiilor primite de la pãrþile angajate în de mediere;
- Sã pãstreze neutralitatea faþã de pãrþi ºi sã exercite calitatea de mediator cu imparþialitate;
- Sã asigure respectarea libertãþii, demnitãþii ºi vieþii private a pãrþilor.
Dacã mediatorul încalcã dispoziþiile legii medierii, atunci va rãspunde disciplinar sau, în situaþia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va rãspunde civil faþã de pãrþi.
4. Obiectul medierii.
a) Pot face obiectul medierii conflictele generate de:
- Relaþiile de familie, raporturi comerciale, raporturi locative, de vecinãtate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligaþiilor contractuale, etc;
- Încãlcarea drepturilor persoanelor în ceea ce priveºte protecþia consumatorilor;
- Sãvârºirea unor infracþiuni, pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
b) Nu pot face obiectul medierii:
- Litigiile de muncã;
- Drepturile strict personale, cum ar fi cele privind statutul persoanei;
- Orice alte drepturi de care pãrþile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenþie sau prin orice alt mod admis de lege.
5. Diferenþa dintre mediere ºi alte forme de soluþionare a litigiilor.
a) Diferenþa dintre mediere ºi arbitraj. Principala diferenþã dintre cele douã forme de soluþionare a conflictelor rezultã din aceea cã prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de soluþionare a litigiului dintre pãrþi. În cazul medierii, mediatorul nu soluþioneazã litigiul, ci asistã pãrþile în negocierea ºi obþinerea unei soluþii convenabile pentru toþi cei implicaþi în conflict.
b) Diferenþa dintre mediere ºi conciliere . În cazul concilierii pãrþile negociazã între ele modalitatea de soluþionare a conflictului. În cazul medierii, pãrþile negociazã între ele, însã asistate de un mediator, persoanã independentã ºi neutrã faþã de pãrþi.
6. Procedura medierii.
a) Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoanã fizicã ºi juridicã se poate adresa mediatorului. La mediere pot participa douã sau mai multe pãrþi, în funcþie de numãrul celor implicaþi în conflict.
b) Momentul când poate interveni medierea. Pãrþile interesate se pot adresa mediatorului atât, înainte de a ajunge la instanþã, cât ºi în cursul judecãrii cauzei.
c) Procedura medierii este facultativã pentru pãrþi. Nu existã obligaþia pentru pãrþi de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora sã apeleze la mediere sau sã procedeze la folosirea unei alte modalitãþi de soluþionare a conflictului-instanþã, arbitraj, etc.
d) Contractul de mediere. Procedura de mediere va avea loc numai dupã încheierea unui contract în formã scrisã între mediator ºi pãrþile în conflict. Mediatorul este îndreptãþit sã primeascã un onorariu convenit cu pãrþile.
e) Tehnica medierii. Medierea se bazeazã pe cooperarea pãrþilor ºi utilizarea de cãtre mediator, a unor metode ºi tehnici specifice, bazate pe comunicare ºi negociere.
f) Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune pãrþilor o soluþie cu privire la conflictul supus medierii. Acesta are rolul sã asiste pãrþile ºi sã le sprijine in demersul lor comun de soluþionare a conflictului, in vederea obþinerii unei soluþii convenabile tuturor celor implicaþi în mediere
g) Drepturile pãrþilor.
- Pãrþile au dreptul sã accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie sã fie expresã ºi în formã scrisã.
- Pãrþile au dreptul, în cursul medierii, sã fie reprezentate de avocaþi sau de persoane împuternicite cu procurã specialã.
- Pãrþile au dreptul sã denunþe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fazã a procedurii.
h) Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia, dupã caz, prin încheierea unei înþelegeri între pãrþi, prin constatarea de cãtre mediator a eºuãrii medierii sau prin denunþarea contractului de mediere de cãtre una dintre pãrþi;
i) Condiþiile înþelegerii încheiate de pãrþi.
- Pãrþile au dreptul sã încheie o înþelegere, fãrã ca prevederile acesteia sã aducã atingere legii ºi ordinii publice.
- Înþelegerea pãrþilor poate fi supusã verificãrii notarului public, în vederea autentificãrii ori, dupã caz, încuviinþãrii instanþei de judecatã, în condiþiile prevãzute de lege.
7. Medierea în cursul procesului civil. În cazul în care litigiul a fost dedus judecãþii, soluþionarea acestuia prin mediere, poate avea loc din iniþiativa pãrþilor sau la recomandarea instanþei, acceptatã de pãrþi La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat sã informeze instanþa asupra rezultatului medierii. În situaþia în care s-a ajuns la o înþelegere, instanþa la cererea pãrþilor, poate pronunþa o hotãrâre, luând act de tranzacþia pãrþilor ºi va dispune la cererea pãrþilor, restituirea taxei de timbru.
8. Medierea în materie penalã. Medierea nu poate fi impusã nici uneia dintre pãrþi, aceasta trebuind sã fie acceptatã, atât de partea vãtãmatã, cât ºi de fãptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecãrei pãrþi la asistenþã juridicã sau la serviciile unui interpret.
9. Persoanele interesate sã soluþioneze conflictul prin mediere se pot adresa mediatorilor, în termen de o lunã de la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizaþi, care va fi afiºat la sediul instanþelor ºi pe site-ul MJ.
Concluzii. Legea medierii rãspunde necesitãþii soluþionãrii unor conflicte dintre pãrþi, în afara instanþelor de judecatã, oferind un rãspuns adecvat pentru problemele pãrþilor, care nu întotdeauna îºi gãsesc un suport juridic corespunzãtor.
carmenliliana
Comentarii articol (1)