O firmă poate recupera bani de la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), pe lângă modul clasic, care presupune formularea unei cereri de restituire sau de compensare, și printr-o cesiune de creanțe. Aceasta se poate aplica, conform legii, în orice situație în care firmele au de recuperat bani de la Fisc, cu condiția ca respectivele sume să apară înscrise într-o decizie de restituire. Astfel, cu toate că un contribuabil care alege cesiunea de creanțe se poate lovi și de anumite obstacole, procedura efectivă este una relativ simplă, spun specialiștii.
Mai exact, conform legii,
drepturile de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, după stabilirea lor prin decizie de restituire, pot face subiectul cesiunii de creanțe fiscale, a subliniat, pentru avocatnet.ro,
Adriana Stoian, consultant fiscal și coordonatoarea practicii de consultanță fiscală din cadrul
Schoenherr și Asociații.
Din punct de vedere procedural, lucrurile sunt destul de simple, după cum a afirmat specialista, procedura efectivă de urmat în acest caz fiind prevăzută de
Ordinul ANAF nr. 3357/2017.
Concret,
se încheie un contract de cesiune cu unul dintre furnizori, care trebuie să fie de acord cu cesiunea și căruia i se vor ceda astfel sumele pe care firma respectivă le are de recuperat de la ANAF, în cuantumul și pentru stingerea unor datorii pe care firma le are de plătit acelui furnizor. Acest contract
se depune, împreună cu o notificare, la organul fiscal central competent în administrarea cedentului, adică a firmei care cesionează respectivele creanțe.
Cu toate că termenul de soluționare este cel general, de 45 zile, prevăzut de Codul de procedură fiscală pentru rezolvarea cererilor contribuabililor și există totodată și posibilitatea ca acesta să fie prelungit, totuși, este important de menționat că, așa cum a indicat coordonatoarea practicii de consultanță fiscală a Schoenherr și Asociații, “
după notificare, organele fiscale devin debitorul cesionarului pentru suma înscrisă în decizia de rambursare/restituire care a făcut obiectul cesiunii.”
Practic, în acest mod, se sting datoriile celui care cesionează respectivele creanțele fiscale, printr-o decizie de compensare a cărei dată va fi chiar data depunerii notificării cesiunii la Fisc.
Cesiunea de creanțe, ca mod de recuperare a creanțelor de la ANAF, poate fi luată în calcul, așa cum a evidențiat Adriana Stoian, în timpul unei perioade de investiții, în care un anumit contribuabil care nu are datorii fiscale mari acumulează sume semnificative de TVA de rambursat, pentru care ANAF întârzie însă rambursarea.
Într-un asemenea context, se poate apela, ca alternativă, la cesiunea creanțelor fiscale către anumiți furnizori, în schimbul plății efective a datoriilor avute către aceștia, în momentul în care firma nu dispune de lichidități din cauza întârzierii rambursării de TVA.
Tot ce trebuie să facă o firmă aflată într-o astfel de situație este
să identifice furnizorii dispuși să accepte cesiunea în schimbul plății datoriilor, demers care, în unele cazuri, s-ar putea dovedi mai eficient, comparativ cu timpul necesar pentru recuperarea creanțelor sau plata efectivă a datoriilor înregistrate.
Din punctul de vedere al Fiscului, există șanse foarte mari ca astfel de cesiuni să fie acceptate întrucât, după cum a menționat specialista, “
pe de o parte, nu vor mai fi obligate la mobilizarea de disponibilități bănești pentru plata sumelor de rambursat restituit contribuabilului/plătitorului și, pe de altă parte, vor asigura stingerea prin compensare a obligațiilor fiscale la nivelul cesionarului.”
Practic, situația cesiunii de creanțe este, așadar, una de tipul win-win, mai ales că toate părțile implicate pot ieși în câștig.
Totuși, nu trebuie neglijat aspectul pe care l-am punctat încă de la început, și anume acela privind obligativitatea ca
respectiva creanță fiscală să fie stabilită printr-o decizie de restituire, aceasta reprezentând, după cum spuneam,
condiția esențială pentru a putea demara
cesiunea de creanțe.
Deși, așa cum aminteam mai sus, cererile contribuabililor ar trebui să fie soluționate, conform legii, în termen de 45 de zile de la înregistrare, există totuși posibilitatea ca acesta să fie prelungit, cu 90 de zile sau chiar mai mult, dacă, pe baza analizei de risc, se stabilește că soluționarea cererii necesită efectuarea unei inspecții fiscale. Prin urmare, firmele se pot lovi uneori de acest obstacol în momentul în care își propun să apeleze la cesiunea de creanțe.
Pe de altă parte, atunci când vorbim despre o decizie de restituire sau de rambursare deja emisă, în momentul în care autoritățile fiscale sunt deja în întârziere cu plata, procesul efectiv de cesiune a creanțelor are toate șansele să dureze mult mai puțin.