CCF: Expertiza fiscală o face consultantul fiscal, iar expertiza contabilă cu componentă fiscală o face expertul contabil

„Este, însă, clar că, atunci când în cauză se dispune o expertiză fiscală, aceasta poate fi efectuată doar de un consultant fiscal. Per a contrario, atunci când în cauză se dispune o expertiză contabilă cu componentă fiscală, aceasta poate fi efectuată doar de un expert contabil care a optat pentru subspecializarea fiscalitate a expertizei contabile”, explică reprezentanții CCF în opinia publicată pe propriul site.

Pe de o parte, este explicat că expertiza fiscală este necesară pentru a stabili obligațiile fiscale ale unui contribuabil, atunci când acestea fac obiectul unui litigiu cu organul fiscal care le-a stabilit prin acte administrativ-fiscale atacate în instanță. Adică expertiza fiscală lămurește o situație de fapt fiscală.

Pe de altă parte, este explicat că prin expertiza contabilă cu componentă fiscală se urmărește lămurirea unei situații de fapt contabile - corecta înregistrare în contabilitate a actelor, operațiunilor sau tranzacțiilor. Cu alte cuvinte, componenta contabilă este cea mai importantă, iar componenta fiscală cade în plan secundar.

Din aceste motive, părțile și avocații lor (care cer proba cu expertiza), precum și judecătorul (care încuviințează expertiza și desemnează specialistul care o va face), sunt cei care trebuie să determine ce anume trebuie analizat prin expertiza judiciară și care este specialistul adecvat ce trebuie folosit. Astfel:

1. În primă fază trebuie să se opteze între o expertiză fiscală și o expertiză contabilă cu componentă fiscală.

2. Apoi, dacă se cere şi încuviinţează o expertiză fiscală, cei de la CCF spun că e obligatorie desemnarea ca expert a unui consultant fiscal. Dar, dacă se cere şi încuviinţează o expertiză contabilă cu componentă fiscală, se poate desemna ca expert:

• fie un expert contabil cu subspecializare în fiscalitate, atunci când obiectivele expertizei sunt preponderent de natură contabilă;
• fie o persoană care are atât calitatea de expert contabil, cât și calitatea de consultant fiscal, atunci când obiectivele expertizei sunt preponderent de natură fiscală.

„În concluzie, argumentele ce ar putea fi invocate în scopul încuviințării unei expertize fiscale, în litigiile ce au ca obiect stabilirea de obligaţii fiscale, iar nu a unei expertize contabile cu componentă fiscală, se referă la obiectul acțiunii, care îl reprezintă stabilirea unei situații de fapt fiscale, de regulă în baza evidenței contabile, în scopul determinării sumei corecte a obligațiilor fiscale ce fac obiectul litigiului sau, după caz, a prejudiciului. (...)

De asemenea, în situația în care analiza acestor argumente ne conduce la concluzia că, de fapt, componenta fiscală a expertizei este primordială, prin scopul și obiectivele sale, dar există şi o componentă contabilă, cu rol secundar în expertiză, în considerarea evidenței contabile de a fi principalul mijloc de probă pentru stabilirea obligațiilor fiscale, chiar dacă se încuviințează o expertiză contabilă cu componentă fiscală, aceasta se efectuează doar de experții judiciari care au și calitatea de consultant fiscal.

Dacă, însă, în cazul unei expertize contabile cu componentă fiscală, componenta principală, prin scopul și obiectivele acesteia, este cea contabilă, ceea ce înseamnă că obiectivele privesc, în principal, materia contabilă, iar componenta fiscală are şi rol evident secundar, atunci expertiza poate fi realizată și de un expert contabil care nu este și consultant fiscal”, este conchis în opinia publicată de CCF.