Prețurile de transfer, în vizorul ANAF: Ce pot face companiile pentru a gestiona riscurile fiscale ale tranzacțiilor intragrup

Toate companiile care desfășoară tranzacții cu companii afiliate trebuie să fie foarte atente la modul în care documentează aceste operațiuni, astfel încât să se asigure că pot justifica, în caz de control fiscal, că respectivele tranzacții respectă principiul valorii de piață. Cu alte cuvinte, persoanele afiliate care tranzacționează între ele trebuie să poată demonstra oricând că prețurile practicate în cadrul acelor operațiuni sunt aliniate cu cele practicate de agenți economici independenți și că, pentru un bun ori un serviciu achiziționate de la o companie din grup, costul a fost stabilit în mod corect, la valoarea pe care ar fi plătit-o un client independent unui furnizor independent.

Operațiunile care sunt vizate de legislația prețurilor de transfer și pentru care companiile trebuie să demonstreze că respectă principiul valorii de piață atunci când sunt facturate între părți afiliate sunt, spre exemplu: achiziția sau vânzarea de active circulante sau fixe, achiziția sau prestarea de servicii (în special cele de management, IT, contabilitate sau alte servicii de suport), închirierea de active (spații comerciale, echipamente, autoturisme etc.) sau tranzacții cu active necorporale - cum sunt drepturile de autor, licențele sau mărcile. De asemenea, și serviciile de finanțare sau refacturarea unor costuri diverse intră sub incidența legislației privind prețurile de transfer.

Deși obligația de a întocmi anual dosarul prețurilor de transfer nu revine decât contribuabililor mari, pentru care tranzacțiile intragrup depășesc anumite praguri valorice, și restul companiilor care derulează astfel de tranzacții trebuie să fie pregătite din timp cu un astfel de document, în condițiile în care inspectorii fiscali le pot solicita oricând să justifice că prețurile practicate cu părțile afiliate respectă principiul valorii de piață. 

Termenele pe care inspectorii ANAF le impun atunci când solicită unei companii prezentarea dosarului prețurilor de transfer sunt destul de strânse (spre exemplu, maximum zece zile calendaristice de la data solicitării, în cazul companiilor mari), ceea ce face aproape imposibilă în practică întocmirea unui dosar suficient de concludent și de solid cât să nu atragă impozite suplimentare de plată, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acelor sume. 

Pentru a nu fi puse în situația de a prezenta un dosar incomplet sau insuficient documentat, companiile pot începe din timp să își pregătească dosarul, astfel încât el să poată fi prezentat oricând, sau măcar să facă o minimă documentare periodică asupra tranzacțiilor derulate cu părțile afiliate.

Recomandări utile pentru companiile care efectuează tranzacții intragrup:

• stabiliți anii financiari care pot face obiectul unei inspecții fiscale, în funcție de termenul de prescripție al obligațiilor fiscale;
• pentru fiecare an, identificați tranzacțiile intragrup și valoarea acestora;
• analizați pragul de deținere pentru fiecare persoană afiliată, apoi identificați tranzacțiile care se încadrează în pragurile specifice întocmirii dosarului de prețuri de transfer;
• analizați și documentați tranzacțiile ce trebuie reflectate în dosarul prețurilor de transfer, pentru a demonstra că respectă principiul valorii de piață și justificați substanța și beneficiile economice ale tranzacțiilor respective;
• pregătiți și revizuiți toate documentele justificative aferente unei tranzacții și în special contractele încheiate cu societățile din grup, astfel încât să fie conforme și complete atât din punct de vedere juridic/comercial, cât și din punct de vedere fiscal (ne referim aici la contracte cu toate actele lor adiţionale şi anexele, precum și la facturi, împreună cu situaţii de lucrări, devize, fişe de pontaj etc., şi orice alte documente necesare pentru a susţine tranzacţionarea fizică a bunurilor sau furnizarea serviciilor).
  
  

Pragurile valorice pentru întocmirea dosarului prețurilor de transfer

Companiile încadrate la mari contribuabili au obligația pregătirii anuale a dosarului de prețuri de transfer până la data depunerii declarațiilor fiscale anuale de impozit pe profit, dacă efectuează tranzacții intragrup (deci operațiuni cu părți afiliate) ce depășesc oricare dintre pragurile:

• 200.000 euro, pentru dobânzile primite sau plătite aferente serviciilor financiare (la cursul de schimb transmis de BNR pentru ultima zi a anului fiscal);
• 250.000 euro, pentru operațiunile aferente serviciilor prestate sau primite (la cursul de schimb transmis de BNR pentru ultima zi a anului fiscal); 
• 350.000 euro, pentru operațiunile aferente cumpărărilor sau vânzărilor de active corporale sau necorporale (la cursul de schimb transmis de BNR).

Valoarea totală anuală raportată la pragurile de semnificaţie este cea obţinută prin însumarea valorii tranzacţiilor cu toate persoanele afiliate (exclusiv TVA). 

Lipsa dosarului prețurilor de transfer în cazul marilor contribuabili care au obligaţia întocmirii sale anuale poate fi sancționată de autorități cu amenzi cuprinse între 25.000 și 27.000 de lei.

În mod uzual, termenul pentru depunerea declarațiilor fiscale anuale de impozit pe profit este 25 martie, însă în perioada 2022 - 2026 el a fost mutat temporar la data de 25 iunie. 

Contribuabilii mari care nu depășesc pragurile valorice menționate mai sus trebuie să elaboreze și să prezinte dosarul prețurilor de transfer la cererea organului fiscal, dacă valoarea tranzacțiilor cu părți afiliate este mai mare sau egală cu una dintre următoarele limite:

• 50.000 euro, în cazul dobânzilor;
• 50.000 euro, în cazul serviciilor; 
• 100.000 euro, în cazul tranzacțiilor cu bunuri tangibile și/sau intangibile.