Stabilirea valorii in vama pentru bunurile calatorilor

Normã privind determinarea valorii în vamã pentru bunurile aparþinând cãlãtorilor ºi altor persoane fizice (aprobata de Hotãrârea Guvernului nr. 945/2006)

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 665 din 02/08/2006

Actul a intrat in vigoare la data de 02 august 2006

CAPITOLUL I
Dispoziþii generale

1. Valorile în vamã pentru bunurile introduse sau scoase din þarã de cãlãtori ori de alte persoane fizice se stabilesc pe baza "valorii de tranzacþie", potrivit art. VII paragraful 1 din Acordul general pentru tarife ºi comerþ din 1994, acceptat prin Decretul nr. 183/1980, sau prin ordin al ministrului finanþelor publice sub forma unei liste de valori în vamã, la propunerea Autoritãþii Naþionale a Vãmilor.
2. Valorile în vamã pentru bunurile introduse sau scoase în/din þarã, pe orice cale, de cãtre persoanele fizice sunt cele în vigoare la momentul plãþii drepturilor vamale.
3. Pentru determinarea valorilor în vamã se folosesc cataloage, documentaþii de preþuri interne ºi externe sau facturi, conform prezentelor norme.
4. Valorile în vamã din lista de valori în vamã, pentru bunurile aparþinând cãlãtorilor sau altor persoane fizice, care nu fac obiectul unor operaþiuni comerciale, se stabilesc în euro.
5. Transformarea în lei a valorilor în vamã se face potrivit dispoziþiilor art. 70-72 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, adoptat prin Hotãrârea Guvernului nr. 707/2006, care se aplicã în mod corespunzãtor.
6. Atunci când pentru bunul prezentat la vãmuire nu existã suficiente date necesare determinãrii valorii în vamã, acesta se va elibera titularului, la cerere, cu obligaþia constituirii unei garanþii suficiente care sã asigure plata datoriei vamale, în conformitate cu prevederile art. 211-222 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pe o perioadã de maximum 30 de zile. La expirarea acestei perioade, dacã titularul nu a depus documente probatorii necesare determinãrii valorii în vamã, autoritatea vamalã executã garanþia constituitã, prin emiterea din oficiu a documentului necesar pentru regularizarea situaþiei, prevãzut la art. 100 alin. (4) din Legea nr. 86/2006. În cazuri temeinic justificate, termenul de 30 de zile poate fi prelungit cu încã 30 de zile, dacã cererea este depusã la autoritatea vamalã în cadrul acestui termen. Cuantumul garanþiei vamale se stabileºte de autoritatea vamalã ºi se determinã luându-se în considerare suma cea mai ridicatã a datoriei vamale ce ar rezulta din operaþiunea de vãmuire.

CAPITOLUL II
Procedura de determinare a valorii în vamã a bunurilor introduse sau
scoase din þarã de cãtre cãlãtori ori de alte persoane fizice

7. Criteriul prioritar utilizat la determinarea valorii în vamã a oricãror bunuri introduse sau scoase în/din þarã de cãtre cãlãtori ori de alte persoane fizice îl constituie recunoaºterea preþului efectiv plãtit pentru achiziþionarea acestora, care rezultã din preþurile înscrise în facturi sau în alte documente fiscale echivalente. Acest criteriu nu se ia în considerare în situaþiile în care autoritatea vamalã are suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, devalorizarea monedei de tranzacþie sau perioada care s-a scurs de la achiziþie ºi pânã la vãmuirea bunurilor.
8. În situaþiile în care nu poate fi aplicat criteriul prioritar de la pct. 7, valorile în vamã sunt cele stabilite în lista de valori în vamã, care se aprobã prin ordin al ministrului finanþelor publice.
În cazul vehiculelor rutiere, valorile prevãzute în lista de valori în vamã se aplicã în orice situaþie în care valorile înscrise în facturi sau în alte documente fiscale echivalente sunt inferioare celor stabilite în lista de valori în vamã.
9. Când bunurile nu pot fi identificate în lista de valori în vamã, biroul vamal este autorizat sã determine valoarea în vamã luând în considerare valoarea stabilitã pentru bunuri cu caracteristici asemãnãtoare, regãsite în lista de valori în vamã.
10. În situaþii de excepþie, pentru bunurile la care valorile în vamã nu pot fi determinate conform prezentelor norme de cãtre birourile vamale, valorile în vamã se stabilesc de Autoritatea Naþionalã a Vãmilor. Aceasta, în baza solicitãrii de stabilire a valorii în vamã adresate în scris de biroul vamal care are în evidenþã operaþiunea, poate lua în considerare valorile din cataloage, preþurile unor bunuri cu caracteristici, utilizãri sau funcþiuni asemãnãtoare, preþuri rezultate din facturi externe sau care sunt practicate de societãþi comerciale producãtoare de profil ori valorile înscrise în avizul unei instituþii specializate, inclusiv valoarea declaratã de persoana fizicã ce are dreptul de dispoziþie asupra bunului.
11. Pentru bijuteriile din metale preþioase care depãºesc uzul personal, astfel cum acesta este definit prin reglementãrile vamale, valoarea în vamã se stabileºte pe baza preþului gramului de aur, comunicat de Banca Naþionalã a României, precum ºi a expertizelor privind manopera efectuate, la cererea ºi pe cheltuiala persoanei fizice solicitante, de persoanele juridice sau fizice autorizate, potrivit reglementãrilor în vigoare, pentru efectuarea unor astfel de activitãþi.
12. Pentru bunurile culturale de colecþie sau cu valoare numismaticã ori pentru trofeele de vânãtoare ºi utilajele agricole, valoarea în vamã se poate determina luându-se în considerare valoarea comunicatã de o instituþie abilitatã sau de o societate comercialã de profil ori cea stabilitã în urma unei expertize efectuate de persoane autorizate.
13. Valorile în vamã determinate pe baza preþurilor interne se exprimã în lei.
14. Pentru mãrfurile primite sau expediate prin trimiteri poºtale de o persoanã fizicã, valorile în vamã se determinã luându-se în considerare, în principal, valorile înscrise în documentele puse la dispoziþie autoritãþii vamale de cãtre expeditor, inclusiv în facturi sau în alte documente fiscale echivalente. Când nu existã aceastã posibilitate de determinare a valorii în vamã sau existã suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, valoarea în vamã a bunurilor se stabileºte conform procedurii prevãzute la pct. 8, 9 ºi 10.
15. Valoarea în vamã poate fi stabilitã ºi în baza valorii declarate de persoana fizicã. Acest criteriu se ia în considerare în cazul în care procedurile enumerate mai sus nu pot fi aplicate ºi poate fi operabil când nu existã suspiciuni de subevaluare, fiind utilizat ºi în cazul bunurilor uzate, al tipãriturilor, medicamentelor, animalelor ºi pãsãrilor de companie, precum ºi al altora asemenea.
16. În cazul în care se ia în considerare valoarea declaratã de persoana fizicã deþinãtoare a bunului, aceasta va depune la autoritatea vamalã o declaraþie pe propria rãspundere, completatã olograf, din care sã rezulte valoarea bunurilor în cauzã. Aceastã declaraþie va conþine în mod obligatoriu angajamentul persoanei de a plãti eventualele diferenþe, în cazul în care la verificãri ulterioare se constatã cã acestea se datoreazã.

CAPITOLUL III
Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamã

A. Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamã pe produse ºi grupe de produse
17. Valorile în vamã se stabilesc luându-se în considerare nivelul preþurilor practicate pe piaþã la momentul determinãrii acestor valori.
18. La determinarea valorilor în vamã, precum ºi la stabilirea valorilor din lista de valori în vamã se folosesc caracteristicile tehnice înscrise pe produs sau care se pot determina prin observare.
19. Pentru produsele care se prezintã într-o gamã sortimentalã restrânsã, iar preþurile nu prezintã abateri semnificative, se stabileºte o singurã valoare în vamã.
20. În cazul produselor la care, pentru aceleaºi caracteristici, preþurile prezintã abateri mari între ele, în funcþie de marca de fabricaþie, numãrul de exemplare fabricate (de exemplu: produsele electrotehnice profesionale sau cele fabricate în serie micã), valorile în vamã se determinã de autoritatea vamalã distinct, þinându-se cont de criteriile generale.
21. Pentru produsele care constituie sortimente ce se deosebesc între ele în raport de variaþia unei singure caracteristici de bazã, valoarea în vamã se determinã pe grupe stabilite între anumite limite ale acelei caracteristici.
22. În cazul bunurilor compacte pentru care nu sunt stabilite preþuri interne ºi al cãror preþ nu se regãseºte în cataloagele sau documentaþiile de preþuri externe, care sunt formate din mai multe componente inseparabile, valoarea în vamã se stabileºte prin însumarea valorilor fiecãrei componente.

B. Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamã pentru vehicule rutiere, în cazul în care se utilizeazã lista de valori în vamã
23. În vederea stabilirii valorii în vamã a vehiculelor rutiere, se determinã încadrarea acestora în una dintre categoriile de vehicule prevãzute în anexele sub formã de tabel din lista de valori în vamã. Determinarea încadrãrii unui vehicul în una dintre categoriile de vehicule prevãzute în lista de valori în vamã se face þinându-se seama de Regulile generale de interpretare cuprinse în Convenþia internaþionalã privind Sistemul armonizat de denumire ºi codificare a mãrfurilor, inclusiv în anexa acesteia, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

24. La stabilirea valorilor în vamã ale vehiculelor rutiere se þine cont de douã elemente principale, respectiv caracteristicile tehnice esenþiale ºi vechimea acestora.
Caracteristicile tehnice esenþiale avute în vedere sunt diferenþiate pe fiecare categorie de vehicul, dupã cum urmeazã:
a) numãrul de persoane ºi lungimea mijlocului de transport - în cazul autovehiculelor destinate transportului a minimum 10 persoane, inclusiv ºoferul;
b) capacitatea cilindricã a motorului - în cazul autoturismelor, precum ºi al motocicletelor, motoretelor, scuterelor ºi mopedelor;
c) greutatea totalã maximã autorizatã (greutate în sarcinã maximã) - în cazul autovehiculelor de transport de marfã, precum ºi al remorcilor ºi semiremorcilor de transport de marfã.
Vechimea vehiculelor rutiere este înscrisã în coloanele anexelor corespunzãtoare listei de valori în vamã, pentru toate categoriile de vehicule, sub forma unei perioade care începe de la "an bazã" ajungând pânã la "dupã 5 ani", valorile vehiculelor fiind în descreºtere pe mãsurã ce vechimea bunului este mai mare.

25. Încadrarea vehiculului rutier prezentat la vãmuire în caracteristicile tehnice esenþiale prevãzute sub formã de intervale în prima coloanã a anexei, identificate potrivit pct. 23, se efectueazã pe baza caracteristicilor tehnice înscrise în documentele însoþitoare emise de autoritãþile din þara de unde provine bunul ºi în "Nota de constatare vamalã", respectiv "Atestatul preliminar", emise de Regia Autonomã "Registrul Auto Român".

26. Dupã încadrarea vehiculului rutier în prima coloanã a anexei, conform pct. 25, se determinã al doilea element în funcþie de care se stabileºte valoarea în vamã, respectiv vechimea acestuia.

27. Vechimea unui vehicul rutier se exprimã în ani ºi se determinã prin calculul perioadei cuprinse între anul efectuãrii formalitãþilor vamale la biroul vamal de destinaþie ºi anul fabricaþiei acestuia, înscris în documentele menþionate la pct. 25.