În lumina schimbărilor, angajatorii ar trebui să înceapă cât mai repede o analiză a documentației interne și apoi ar trebui să facă o actualizare a clauzelor contractuale cu salariații și cu partenerii de afaceri.
„În opinia noastră, la acest moment ar fi recomandabil un inventar al documentației interne în temeiul căreia angajatorii acordă asemenea sume, pentru a modifica clauzele contractuale cu salariații și, dacă este cazul, cu partenerii contractuali, în vederea resetării și actualizării lor la noul cadru legislativ, inclusiv din perspectivă terminologică și documentară, în așteptarea unor viitoare inspecții.
În plus, o atenție specială este necesară pentru clauzele de mobilitate, față de tratamentul fiscal special conferit în mod expres de noua reglementare fiscală, mai ales, în privința acelor relații aflate în curs, dacă pentru perioada trecută documentația contractuală nu reflectă ca atare îndreptățirea la prestații specifice aferente acestei maniere particulare de derulare a contractelor de muncă. Aceste aspecte se pot dovedi extrem de sensibile față de riscurile juridice pe care aceste modificări ale legislației fiscale le-ar putea induce atât în interacțiunea angajatorului cu salariații săi (în special pentru trecut), dar și cu organele fiscale, pentru viitor”, au atras atenția, într-un articol remis azi redacției noastre, Dan Dascălu, Partener coordonator litigii fiscale și dreptul muncii, Ioana Cercel, Avocat Senior, ambii de la D&B David și Baias, și Bogdan Cârpă-veche, Senior Manager, PwC România.
În esență, prin noul act normativ s-a stabilit că, indiferent cum se numește diurna acordată de un angajator salariaților săi, aceasta are exact același tratament fiscal. Adică vorbim de sume netaxabile (nu se datorează impozit pe venit și contribuții pentru pensii, sănătate, muncă) dacă acestea se încadrează în următoarele plafoane:
- în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităților și instituțiilor publice, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat;
- în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Prevederile vechi ale Codului fiscal erau mai vagi și în practică apăreau probleme din cauza diferențelor de tratament fiscal pentru sume acordate, în esență, pentru același scop. Din acest motiv, Legea 72/2022 conține și o amnistie fiscală pentru diurnele netaxabile recalificate de Fisc în ultimii ani în venituri salariale taxabile. În plus, de-acum s-a introdus și plafonul de trei salarii de bază, care nu exista înainte.
Conform specialiștilor PwC și D&B David și Baias, este nevoie de o atenție deosebită la actualizarea documentației interne privind acordarea diurnelor în special pentru a evita orice fel de neplăceri în cazul unor viitoare controale ale Fiscului și ale Inspecției Muncii. Conform Legii 72/2022, orice recalificare de diurne mai este posibilă de-acum numai în urma unor verificări comune ale celor două instituții.
„Astfel, așa cum s-a observat de-a lungul anilor în mod constant, ori de câte ori a apărut un tratament fiscal (mai) favorabil, aplicat pentru anumite categorii specifice de persoane sau pentru anumite categorii de relații juridice derulate -- de regulă, de orice fel de persoane --, soluțiile respective au fost imediat preluate în practică. Atunci când, însă, reglementările fiscale nu au fost suficient de clare și/sau dacă aspectele de avut în vedere în privința aplicării acestora trebuiau să ia în considerare și reglementări din alte domenii (dreptul muncii, drept comercial, drept civil etc.), nu de puține ori s-a ajuns la aplicarea necorespunzătoare a acestora.
Mai mult, uneori ele au fost aplicate și unor situații aflate la limita dispozițiilor legislative fiscale speciale sau chiar dincolo de aceasta, perpetuându-se în practică sau generalizându-se tocmai pentru că toți cei din segmentul respectiv s-au văzut «nevoiți» (practic, chiar forțați, cum mulți au afirmat în asemenea ipoteze) să îl aplice, tocmai pentru a nu se vedea în situația de a fi afectați negativ de avantajele pe care competitorii lor și le-ar fi putut crea în acest mod (în esență, un fel de «concurență» neloială de natură fiscală, chiar dacă una fragilă și supusă unor riscuri destul de mari uneori). Cum intervenția Fiscului pentru a combate, îndrepta sau preveni asemenea fenomene a fost, de regulă, una care s-a manifestat cu multă întârziere, când practicile erau generalizate, efectele acesteia s-au resimțit extrem de negativ, în urma acumulării de sume de ordin astronomic de natura obligațiilor fiscale principale și accesorii.
Or, tocmai de aceea asemenea eventuale modificări ale clauzelor contractuale și ale documentației aferente noilor dispoziții legale fiscale comentate trebuie, deci, să fie, în practică, unele care să fie analizate cu maximă atenție, dar și însoțite de modificări corespunzătoare din perspectiva formei și conținutului, astfel cum acestea trebuie să fie înțelese și aplicate prin raportare la exigențele dreptului muncii, cumulate cu cele din dreptul fiscal, pentru a nu genera eventuale probleme (și mai mari) în viitor”, au comentat Dan Dascălu, Ioana Cercel și Bogdan Cârpă-veche.