avocatnet.ro 
Pe de o parte, urma să se introducă o obligativitate de înregistrare a persoanelor fizice și juridice la CCIR și acestea să plătească anual așa-zise „taxe”. Pe de altă parte, reprezentanții legali ai firmelor urmau să fie nevoiți să obțină un certificat special. Ambele obligații ar fi trebuit bifate pentru ca firmele să-și poată depune situațiile financiare anuale.
Totuși, în urma reacțiilor negative venite din spațiul public, senatorii au eliminat ambele propuneri din proiect (detalierea lor este mai jos), astfel că raportul venit de la comisii conține numai mici modificări legate de activitatea CCIR. Forma actualizată a proiectului de lege a fost dezbătută și votată azi în plenul Senatului. Decizia asupra formei finale a proiectului va veni, însă, la Camera Deputaților.
Înscrierea în Catalogul firmelor
Proiectul de lege propunea inițial transformarea înscrierii opționale în Catalogul firmelor într-o obligație care să vizeze nu doar societățile, ci și PFA-urile, II-urile și IF-urile.
Înscrierea în catalogul organizat și gestionat de CCIR și de camerele teritoriale de comerț urma să se facă, de către profesioniști, în 15 zile de la înființare, printr-o metodologie dată de CCIR, iar profesioniștii deja existenți ar fi avut 90 de zile pentru a se înscrie. Ulterior, orice modificare în Registrul Comerțului trebuia reflectată, la solicitarea profesioniștilor, și în Catalogul firmelor.
Totodată, documentul propunea introducerea unei contribuții anuale obligatorii pe care firmele, PFA-urile, II-urile și IF-urile să o achite la CCIR. Mai precis, scria că, „Pentru înregistrarea iniţială, pentru înregistrarea modificărilor şi, respectiv, pentru menţinerea actualizată a informaţiilor în Catalogul firmelor, profesioniştii achită Camerei Naţionale o contribuţie anuală diferenţiată, constând în echivalentul în lei, la cursul comunicat de Banca Naţională a Românei, din ziua efectuării plăţii, corespunzătoare încadrării acestora (...).”
Contribuția ar fi fost stabilită în funcție de dimensiunea afacerii:
- 100 euro/an pentru întreprinderile mari;
- 75 euro/an pentru întreprinderile mijlocii;
- 50 euro/an pentru întreprinderile mici;
- 20 euro/an pentru microîntreprinderi;
- 10 euro/an pentru PFA, II și IF.
Conform formei inițiale a proiectului, acele sume ar fi urmat să fie folosite integral „pentru finanţarea măsurilor de sprijin pentru stimularea, dezvoltarea şi internaţionalizarea afacerilor şi pentru realizarea de studii şi analize relevante mediului de afaceri”.
Inițiatorii detaliau că, „prin platforma propusă, CCIR şi camerele judeţene vor sprijini atât statul român, prin identificarea în fiecare judeţ a acelor companii care nu apar în statisticile oficiale (implicit, care nu au bilanţuri depuse), cât şi mediul de afaceri, prin conectarea antreprenorilor la o bază de date, nelimitată, de oportunităţi şi resurse, în mediul fizic şi online, la nivel global.”
O obligație pentru reprezentantul legal al firmei
Dincolo de obligativitatea Catalogului firmelor, propunerea mai includea inițial o obligație pentru profesioniștii nou-înființați. Concret, în primul an de înființare și până la depunerea primelor situații financiare, firmele ar fi urmat să-și certifice obligatoriu administrarea propriei activități printr-un certificat special obținut contra cost de reprezentantul legal (PFA, II și IF ar fi fost scutiți de această obligație).
„În primul an de la înfiinţare şi până la depunerea primelor situaţii financiare prevăzute de lege, profesionistul are obligaţia de certificare a administrării propriei activităţi prin obţinerea unui certificat de competenţă acordat reprezentantului legal al acestuia, ca persoană fizică împuternicită să îl reprezinte în raporturile cu terţii şi în justiţie. Certificatul de competenţă se eliberează de către camera judeţeană din judeţul în care îşi are sediul profesionistul, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute (...) şi a dovedirii absolvirii unui curs de instruire în domenii specifice administrării şi managementului afacerilor de către reprezentantul legal al profesionistului”, scria în document, cu precizarea că acele condiții pentru reprezentantul legal ar fi fost:
- să fie apt din punct de vedere psihologic, fapt atestat prin certificat medical de specialitate;
- să fie absolvent al învăţământului obligatoriu;
- să nu fi fost condamnat pentru infracţiunile de gestiune frauduloasă, abuz de încredere, abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, bancrută simplă, bancrută frauduloasă, deturnarea licitaţiilor publice, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracţiunile prevăzute de Titlul VIII - Contravenţii şi infracţiuni din Legea societăţilor, precum şi pentru alte infracţiuni de natură comercială sau fiscală, condiţie atestată prin certificate de cazier judiciar, respectiv fiscal;
- să nu se fi pronunţat împotriva sa o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii conform Legii insolvenţei, cu cel puţin cinci ani înainte de data solicitării.
Din motivarea inițiatorilor reieșea că acest certificat ar fi acționat ca un „pașaport de încredere” pentru afaceri: „Scopul introducerii certificatului de competenţă, ca act obligatoriu necesar pentru desfăşurarea activităţii urmare înfiinţării unui nou profesionist, este acela de a creşte calitatea actului comercial, de a responsabiliza agenţii economici şi de a contribui la îmbunătăţirea şi dinamizarea activităţii economice.”
Atenție! Pentru a se aplica, proiectul trebuie adoptat de Camera Deputaților, promulgat prin decret prezidențial și publicat în Monitorul Oficial.
ClaudiaNV 
legalmgm