Fericirea, la fel ca iubirea, naște discuții inepuizabile, fără însă a ajunge și la o concluzie sau măcar la senzația că suntem aproape. Fiind niște sentimente, sunt subiective și, pentru că trezesc stări deosebite, sunt foarte râvnite. Nu întâmplător, cele mai multe urări includ fercirea și iubirea. Poți fi fericit fără să fii iubit? Dar invers?
Revenind la copii, dacă nu se simt iubiți pur și simplu pentru ceea ce sunt, se simt oare fericiți? Cum este copilul fericit și, mai ales, ce putem face, ca părinți, să creștem copii fericiți? Am încercat să răspundem cu ajutorul unei selecții din colecția ”Cărțile părinților”. Cele patru lucrări din pachetul ”Copilul fericit” se îmbină ca un puzzle, unde fiecare carte are rolul ei în a construi un întreg relevant.
Prima piesă – iubirea necondiționată
Bestsellerul lui Alfie Kohn ”Parenting necondiționat – de la recompense și pedepse la iubire și înțelegere” a revoluționat modul în care părinții interacționează și se comportă cu copiii lor. Una dintre nevoile de bază ale oricărui copil, conform argumentării lui Kohn, este cea de iubire necondiționată, de a ști că va fi acceptat, chiar dacă o dă în bară sau nu se ridică la înălțimea așteptărilor. Este o abordare mult diferită de cea convențională în materie de creștere a copiilor, unde pedepsele sau recompensele sau alte forme de control, îi învață pe copii că sunt iubiți doar când ne fac pe plac, sau ne impresionează.
Ceea ce prezintă Alfie Kohn în această lucrare nu este ”încă o teorie care ne învață să ne creștem copiii”, ci este un concentrat extras din numeroase studii solide despre efectele disciplinării clasice și cum îl afectează pe termen lung pe copil ideea că trebuie să ne câștige mereu aprobarea. Nu în ultimul rând, cartea pune accent pe echipa pe care o pot face părinții cu copiii pentru a atinge împreună fericirea.
A doua piesă – creștem copii, nu îi dresăm
În completarea argumentației din cartea de mai sus, Alfie Kohn a scris ”Pedepsiți prin recompense – cum să evităm bulinele roșii, bonusurile, lauda și alte feluri de mită”. Căci poate exista iubirea necondiționată alături de ”dacă faci asta, îți dau asta” și cu ce înlocuim împământenita tehnică a schimbului?
Cartea nu e însă un șir lung de blamări a vechilor metode de educație, ci oferă și soluții argumentate, iar unele chiar la îndemână pentru părinți. O metodă este să ne reamintim mereu cum se văd lucrurile din perspectiva copilului. ”Acesta este cel mai bun mod să evităm recompensele și forțarea copiilor, care tind să fie folosite când privim copilul ca pe un obiect și nu ca pe un subiect”.
Alt mod este să avem mereu în minte scopul nostru pe termen lung, acela de a crește un copil altruist, cu simț moral, cu încredere în sine, fericit, responsabil, rațional. Cu cât avem mai clar în minte cum vrem să fie copilul nostru când va fi adult, cu atât vom fi mai puțin predispuși să-i spunem: ”Fă asta și primești ceva bun”, sau ”Treci la colț” sau ”Pentru că așa zic eu”.
Nu în ultimul rând, cartea ”Pedepsiți prin recompense” este codimentată cu umor, care, să recunoștem, ne salvează din multe situații în viață, ca părinți și nu numai.
A treia piesă – conectarea
Copiii sunt parte din noi și multă vreme sunt oglinda noastră emoțională. De aceea, un copil nu poate fi fericit lângă părinți nefericiți, care simt mereu că tot ce fac este un sacrificiu de dragul copilului.
Dr. Laura Markham, psiholog și voce cu greutate în domeniul educației cu blândețe, în cartea care a bătut recordurile de vânzări la nivel mondial ”Părinți liniștiți, copii fericiți – cum să înlocuim țipetele cu conectarea”, îndreaptă obiectivul mai întâi spre părinte. Pentru că doar un părinte împăcat cu sine, fericit el însuși, poate oferi spațiul necesar copilului pentru a crește emoțional spre propria fericire.
Autoarea amintește un adevăr pe care, deși îl știm cu toții, îl pierdem din vedere când ne ia ”părințeala” pe sus: relația părinte-copil este mai întâi de toate o relație. Ce se întâmplă cu unul îl influențează pe celălalt și tot așa. Nu putem oferi ce ne lipsește nouă. De aceea, accentul în carte cade mai intâi pe ”liniștea părinților” care aduce prin conectare ”fericire copiilor”.
A patra piesă – echilibrul interior
Într-o lume mereu în grabă, mereu la viteză maximă, să te oprești doar pentru a respira pare un lux, când, de fapt, este o necesitate. Tot mai mulți oameni pun, prin meditație, o pauză de un sfert de oră pe zi tuturor gândurilor și emoțiilor pentru a putea face față avalanșei din restul zilei. Practica mindfulness nu este doar o tehnică de regăsire a echilibrului interior dedicată adulților, ci este posibil de aplicat, poate chiar cu mai mult succes de copii, pentru relaxare, conștientizarea trăirilor interioare, dezvoltarea atenției, cu impact pozitiv atât asupra rezultatelor academice, cât și asupra abilităților sociale și emoționale.
Tehnicile sunt prezentate de Susan Kaiser Greenland în ”Copilul conștient – cum să-ți ajuți copilul să facă față stresului, să devină mai fericit, mai bun și mai empatic.” Sunt ușor de aplicat pentru copii între 4 și 18 ani, prin jocuri, exerciții și cântecele.
Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.
Comentarii articol (0)