Opinie: Majorarea minimului cu 200 de lei netaxabili. Ce probleme are măsura propusă prin OUG și ce s-ar întâmpla de la 1 ianuarie

La început de lună, Finanțele avansau un proiect de lege ce prevede ca angajatorii să poată, dacă vor, să dea celor plătiți cu minimul pe economie 200 de lei în plus, pe lună, din iunie până la final de an, fără ca acești bani să fie taxați ca restul salariului - cu alte cuvinte, salariile minime să crească cu 200 de lei și tot 200 de lei să ajungă, curați, în buzunarele angajaților. Practic, beneficiul ar fi doar pentru cei care câștigă 2.550 de lei - în proiect scrie expres că e doar pentru cei cu normă întreagă și doar pentru cei din sectorul privat, nu și pentru angajații bugetari. 

Orice persoană care prestează o activitate în baza unui contract de muncă cu normă întreagă, adică 8 ore/zi, respectiv 40 de ore/săptămână, ar trebui să-și asigure un trai decent, adică o existență conformă cu demnitatea umană, iar dacă acest lucru nu este posibil, statele pot interveni prin alte mijloace de protecție socială.

Până aici totul pare suficient de clar și o primă senzație ar fi că prin scutirea de impozit și eliminarea contribuțiilor pentru cei 200 de lei, măsura se încadrează în spiritul textului art. 23 alin. (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului - „Orice om care muncește are dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât și familiei sale, o existență conformă cu demnitatea umană și completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecție socială.”

Mai departe însă, aducem în discuție alte elemente care ne îndreaptă privirea către „jumătatea goală” a paharului, chiar dacă „jumătatea plină” nu poate fi ignorată și nici considerată a fi inutilă.

Privind „partea plină”, majorarea cu 200 de lei a salariilor minime din sectorul privat acoperă parțial pierderea puterii de cumpărarea cauzată de rata inflației, deci putem aprecia că este un mijloc de protecție socială.

Fiind o măsură temporară, aplicabilă până la finalul anului 2022 și anticipând o posibilă majorare a salariului minim brut pe țară garantat în plată pentru anul următor astfel încât impactul negativ al inflației să fie diminuat, în ianuarie 2023 salariații ar reveni la nivelul salariului minim, însă nu există niciun document sau declarație oficială pe acest subiect în acest moment.

Tot în „partea plină” avem și numărul semnificativ al potențialilor beneficiari, aproximativ o treime dintre salariații din mediul privat, dar de aici intervin problemele, adică ne îndreptăm atenția către „partea goală”.

Și cei care au negociat chiar și un leu în plus față de salariul minim?

În primul rând, trecând peste posibile neconformități de natură constituțională și peste alte „detalii” de tehnică legislativă, cum ar fi lipsa precizării privind impactul bugetar din cuprinsul notei de fundamentare, trebuie să observăm că, indirect, sunt penalizați salariații și angajatorii care, prin negocieri colective și/sau individuale, au stabilit salarii peste nivelul celui minim anterior inițierii acestui proiect de act normativ.

Concret, salariații care au deja un salariu cel puțin egal cu cel pe care ar putea să-l obțină cei care au salariul minim în prezent, deci 2.750 de lei, vor rămâne cu mai puțini bani în buzunar, deci efectul negocierii nu numai că ar fi anulat, ci pare a fi chiar penalizat.

Cu alte cuvinte și, făcând un calcul estimativ, dacă salariatul A are în prezent salariul minim, deci 2.550 de lei și angajatorul său decide, voluntar și unilateral, să-i acorde cei 200 de lei în plus, netul său va fi de 1.524* + 200 de lei, adică 1.724 de lei.

Salariatul B, cel care a negociat un salariu de bază de 2.750 de lei, deci nu se încadrează în condițiile prevăzute de viitorul posibil act normativ, va primi un salariu net de 1.635* de lei, deci negocierea sa este penalizată cu 89 de lei.

(*fără a lua în calcul situația fiecărui salariat privind deducerile personale)

În același timp, pentru a estima în mod corect și concret impactul sau numărul real al posibililor beneficiari, ar trebui să cunoaștem numărul real al contractelor de muncă cu normă întreagă încheiate la nivelul salariului minim sau în intervalul 2.550 – 2.749 de lei, fiind excluse contractele de muncă cu timp parțial care se raportează tot la salariul minim.

De asemenea, trebuie să luăm în calcul și intervalul anterior menționat atunci când ne referim la „penalizarea” celor care au negociat și care vor primi tot un salariu minim, deci negocierea lor este anulată, temporar sau nu, în funcție de nivelul salariului minim din 2023, adică după expirarea perioadei în care majorarea s-ar fi făcut în mod voluntar.

Fiind încadrată în categoria măsurilor de protecție socială cu caracter special, beneficiul este limitat la funcția de bază, deci nu se poate aplica în cazul cumulului de contracte cu angajatori diferiți și este condiționat de norma întreagă, fiind excluse contractele de muncă cu timp parțial.

Decizia majorării aparține angajatorului

Sintagma „angajatorii majorează voluntar” nu garantează aplicabilitatea măsurii pentru toate contractele de muncă cu normă întreagă la nivelul salariului minim și poate conduce la concluzia că orice negociere ar fi exclusă, dar poate genera și confuzie sau chiar situații în care un angajator ar aplica arbitrar măsura numai pentru o parte dintre salariați, ceea ce ne-ar duce probabil și în zona de discriminare. 

Fără a diminua caracterul social și util al măsurii și fiind în discuție o acțiune voluntară, pentru a asigura un tratament egal pentru toți salariații, o majorare cu 200 de lei fără a datora impozit și contribuții putea fi avută în vedere pentru toți salariații, impactul fiind oricum incert și în varianta pusă în dezbatere.

Discutăm despre o măsură de protecție socială, voluntară și temporară, deci nu ar exista riscul ca angajatorul să fie obligat să păstreze acest nivel salarial și după expirarea perioadei respective, deși ar fi posibil ca salariul minim brut pe țară garantat în plată pentru 2023 să ajungă la acest nivel, dacă inflația își menține valoarea actuală sau o depășește.

În același timp ar trebui menționat și faptul că valoarea coșului minim s-ar putea modifica, iar potrivit dispozițiilor legale, „Coșul minim de consum pentru un trai decent constituie elementul principal de fundamentare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și a politicii salariale.”