Cât de concret trebuie identificat locul muncii și felul muncii în contract

Locul muncii este, ca regulă generală, un element esențial al contractului individual de muncă, iar modificarea sa presupune acordul părților, cu excepția situațiilor prevăzute expres și limitativ de lege.

Fiind un element esențial al contractului, trebuie identificat cât mai concret, iar aici ne raportăm la întreg ansamblul normativ, deci inclusiv la Ordinul ministrului muncii nr. 64/2003, cel care prevede modelul-cadru al contractului individual de muncă.

Potrivit acestui act normativ, locul muncii trebuie stabilit și înscris în contract, la lit. D. pct. 1, indicându-se concret secția/atelierul/biroul/serviciul/compartimentul etc..

Dacă activitatea nu se va desfășura într-un loc de muncă fix, acest aspect va fi consemnat la pct. 2 lit. D., fiind necesară negocierea și stabilirea, tot în cadrul contractului (lit. J. pct. 2 lit. b¹ și/sau b², după caz), a prestațiilor suplimentare în bani sau în natură, aceasta fiind practic „clauza de mobilitate”.

Observăm că, în prima variantă, legiuitorul a luat în considerare specificarea locului muncii la nivel de secție/atelier/birou/compartiment, nu o precizare cu privire la adresa clădirii și/sau a imobilului în care se desfășoară activitatea, chiar dacă aceste elemente sunt tratate, în practică, cu superficialitate.

În același timp, art. 2 alin (1) din ordin este clar în sensul că elementele prevăzute în modelul cadru sunt obligatorii, nefiind permisă eliminarea lor, nici măcar prin acordul părților, acestea putând, cel mult, adăuga alte clauze care nu sunt contrare dispozițiilor legale.

Astfel, simpla precizare potrivit căreia activitatea se desfășoară „la sediul social” sau la punctul de lucru (în sensul de sediu secundar, potrivit Legii 31/1990), dacă în cadrul acestora sunt organizate mai multe secții/ateliere/birouri/compartimente, nu acoperă integral exigențele prevăzute de actul normativ.

Fiind inclus în categoria elementelor esențiale, locul muncii este cunoscut și asumat încă din primul moment, contractul individual de muncă fiind un contract comutativ, adică „la momentul încheierii sale, existența drepturilor și obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă.”, potrivit Codului civil.

Altfel spus, salariatul își asumă obligația de a presta activitatea în locul stabilit în cadrul contractului individual de muncă, iar orice modificare a acestuia, cu excepția situațiilor prevăzute expres și limitativ, presupune acordul său, în sensul asumării obligației respective.

Felul muncii este, de asemenea, un alt element esențial al contractului individual, iar aici vom corobora dispozițiile Codului muncii tot cu cele prevăzute în Ordinul nr. 64/2003 și vom observa că la lit. E (felul muncii), avem o singură precizare, respectiv funcția/meseria conform Clasificării ocupațiilor din România.

Deși lit. F prevede atribuțiile postului și nu preia concret „funcția/meseria”, nu s-ar putea interpreta că acestea ar putea fi specifice altei funcții/meserii, fiind astfel necesară verificarea întregului ansamblu normativ în momentul stabilirii, de comun acord, a sarcinilor și atribuțiilor care vor fi prevăzute în fișa postului ori, în cazul microîntreprinderilor, atunci când sunt comunicate verbal.

Nu vom omite nici obligația angajatorului de a înmâna salariatului, înainte de începerea activității, un exemplar al contractului individual de muncă, acesta având posibilitatea să verifice în ce măsură clauzele negociate și stabilite de comun acord au fost corect înscrise.