CJUE: Taxarea inversă NU poate fi aplicată fără ca furnizorul să obțină în prealabil un cod de TVA

Regula de bază a taxării inverse în România este că atât furnizorul, cât și beneficiarul trebuie să fie înregistrați în scopuri de TVA, conform articolului 331 din noul Cod fiscal. Astfel, dacă un furnizor nu obține în prealabil codul de TVA, acesta nu poate aplica taxarea inversă, chestiune confirmată de decizia CJUE în cauza C-146/21.

În mod normal, persoana obligată să achite TVA-ul este cea care face livrări de bunuri sau prestări de servicii. Însă, prin intermediul taxării inverse (aplicabilă numai anumitor operațiuni), TVA-ul este plătit direct de către beneficiar. Pe facturile emise pentru livrările de bunuri și prestările de servicii acoperite de taxarea inversă furnizorii sau prestatorii nu înscriu taxa colectată aferentă. Beneficiarii sunt cei ce determină TVA, taxa fiind evidențiată în decont ca taxă colectată și taxă deductibilă.

În cauza ce a vizat practica autorităților fiscale de la noi era vorba de o firmă care, deși depășise plafonul de scutire de TVA, n-a făcut formalitățile necesare pentru a obține un cod de TVA. Aceasta desfășura o operațiune care în acea vreme se încadra la taxarea inversă, astfel că a considerat că nu este necesar să mai ceară un cod de TVA.

Ulterior, în urma unui control, inspectorii de stat au calculat retroactiv TVA-ul datorat și au emis o decizie de impunere în acest sens, care a fost contestată fără succes pe cale administrativă. Apoi, cu toate că, în primă instanță, decizia de impunere a fost anulată, la recurs judecătorii au cerut opinia CJUE pentru a putea soluționa definitiv litigiul.

Judecătorii CJUE au stabilit astfel că Directiva de TVA și principiul neutralității fiscale „nu se opun unei reglementări naționale potrivit căreia mecanismul taxării inverse nu îi este aplicabil unei persoane impozabile care nu a solicitat și nici nu a obținut din oficiu, înainte de realizarea operațiunilor impozabile, înregistrarea sa în scopuri de taxă pe valoarea adăugată”. Cu alte cuvinte, CJUE a confirmat că taxarea inversă poate fi aplicată doar dacă se obține în prealabil un cod de TVA.

„Scopul urmărit de această limitare este securitatea juridică și claritatea juridică. În împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, beneficiarul unei livrări de bunuri are obligația de a plăti TVA-ul dacă operațiunea este supusă acestei taxe, ceea ce depinde, printre altele, de cifra de afaceri a furnizorului, care poate beneficia de regimul special de scutire prevăzut de reglementarea română privind întreprinderile mici. Or, această condiție este dificil de verificat pentru beneficiarul livrării. (...)

Ca urmare a impunerii în sarcina persoanelor impozabile a unei condiții de înregistrare în scopuri de TVA, beneficiarul operațiunii impozabile dispune de un criteriu mai accesibil pentru a cunoaște, în mod exact, întinderea obligațiilor sale fiscale, întrucât dreptul român exclude de la obligația de înregistrare în scopuri de TVA persoanele impozabile care beneficiază de scutirea aplicabilă întreprinderilor mici și care nu efectuează, așadar, operațiuni care dau drept de deducere”, este explicat în decizie.

Cu toate că CJUE s-a pronunțat pe prevederile vechiului Cod fiscal, trebuie precizat că cerința ca furnizorul și beneficiarul să aibă cod de TVA pentru a putea aplica taxarea inversă a fost preluată în noul Cod fiscal.

Cei care se încadrează într-un anumit plafon pot aplica regimul special de scutire de TVA. În anul 2022, plafonul este de 88.500 de euro, adică 300.000 de lei. Contribuabilii a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară acestui plafon pot aplica regimul de scutire de TVA. Altfel, regimul de TVA este obligatoriu.