Preavizul la demisie și la concediere este tratat în legislația muncii ca un beneficiu pentru angajator, respectiv ca un beneficiu pentru salariat. De amândouă tipurile de preaviz se agață câte un termen de 20 de zile, numai că unul e prevăzut ca maxim și celălalt, ca minim. Respectarea preavizului este importantă pentru salariat, care se poate trezi și cu consecințe neplăcute dacă absentează, în timp ce, pentru angajator, preavizul la concediere trebuie tratat cu mare atenție pentru a nu se ajunge chiar la anularea concedierii.
La demisie se specifică destul de clar, în Codul muncii: „Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele.” Aici, preavizul este o perioadă în favoarea angajatorului: „Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere”.
„În cazul demisiei, angajatorul poate renunța la perioada de preaviz impusă prin contract salariatului, dar fără a fi obligat să-i achite acestuia salariul corespunzător respectivei perioade. În cazul renunțării la preaviz atunci când este vorba despre demisie, încetarea contractului de muncă poate îmbrăca și forma încetării prin acordul părților, salariatul și angajatorul convenind de comun acord data la care urmează a înceta raportul de muncă”, explica în acest material consilierul juridic specializat în relații de muncă Dan Năstase.
În schimb, la preavizul la concediere, care e gândit în avantajul angajatului, iar unde minimul perioadei de preaviz e de 20 de zile, situația poate sta diferit: „angajatorul poate renunța la drepturile sale, cu condiția achitării salariului pe perioada preavizului stabilit și renunțarea la contraprestația salariatului pe aceeași perioadă”, ne explica în același material consilierul.
Dar să zicem că nimeni nu renunță la perioada de preaviz și aceasta se derulează cum scrie în Codul muncii sau cum au stabilit părțile de comun acord - ca durată, mai exact.
Până la momentul încetării raportului de muncă, așa cum e acesta înregistrat în registrul de evidență, contractul de muncă trebuie să se deruleze normal, așa cum s-a convenit: angajatul vine la muncă, își desfășoară activitatea, primește salariul, dar și toate celelalte drepturi pe care le avea în plus.
Adică are dreptul la tichete de masă, în continuare, la remunerarea orelor suplimentare, dacă e cazul (ne referim aici la orele prestate în perioada de preaviz), decontarea transportului și toate celelalte beneficii pe care le primea în momentul în care angajatul și-a depus notificarea de demisie sau angajatorul a comunicat decizia angajatului.