Preavizul la demisie/concediere - aspecte legale importante și câteva sublinieri din practică

Preavizul la terminarea unui raport de muncă: drept sau obligație? Preavizul există și la demisie, și la concediere, în Codul muncii. O dată îl avem ca un drept de preaviz la concediere, dreptul aparținând, firește, salariatului care e dat afară, presupunând un termen minim de 20 de zile (când se rupe relația de muncă în timpul perioadei de probă nu se mai pune problema de preaviz, conform Codului). Iar a doua oară îl avem, la demisie, ca un termen în beneficiul angajatorului căruia un angajat al său îi pune în vedere că vrea să plece. 

Prin contractul individual sau colectiv de muncă pot fi stabilite perioade de preaviz diferite, însă fără a fi redusă cea stabilită în cazul concedierii sau majorată cea prevăzută în cazul demisiei. Astfel, se pot negocia  și contracte individuale de muncă în cuprinsul cărora salariatul să beneficieze de 0 zile de preaviz în cazul demisiei sau de mai mult de 20 de zile în cazul concedierii, dacă părțile au negociat și au stabilit de comun acord acest aspect. Totodată, atât în cazul demisiei, cât și în cazul concedierii, angajatorul poate renunța la drepturile sale, cu condiția achitării salariului pe perioada preavizului stabilit și renunțarea la contraprestația salariatului pe aceeași perioadă. 

La concediere, acordarea preavizului este atât de importantă, a spus Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) acum câțiva ani, încât poate să dea peste cap întreaga valabilitate a concedierii. Dacă angajatorul nu acordă preavizul, atunci concedierea se anulează, a spus ICCJ foarte clar. Salariatul neîndreptățit poate ajunge și în instanță cu problema aceasta. Tot ICCJ a mai explicat cu acea ocazie că nu se poate să compensăm această perioadă de preaviz la care are dreptul salariatul cu altceva. Mai mult decât a oferi efectiv preavizul, durata acestuia (care trebuie să nu fie sub minimul legal) trebuie expres menționată în decizia de concediere, altfel angajatorul va trebui să dovedească în instanță că a acordat perioada în mod efectiv.

Concediul medical în perioada de preaviz nu e o soluție pentru cei care nu mai vor să meargă la muncă, mulți angajați își imaginează că pot scăpa de preaviz în acest fel. Concediul medical este un caz de suspendare a contractului individual de muncă, astfel că intrarea în concediu medical în perioada de preaviz nu va face altceva decât să suspende pentru moment termenul de preaviz și, ulterior, le revenirea din concediul medical, să îl prelungească - pentru că termenul de preaviz va curge în continuare după revenirea din medical. 

Tot în legătură cu angajații care nu-și respectă preavizul, apare adesea întrebarea: dacă nu respect preavizul, mi se pot reține bani din salariu? Pentru a reduce numărul de zile de preaviz, în cazul demisiei, trebuie să existe un document care să ateste care este ultima zi de lucru pentru salariat, în lipsa unui astfel de act, orice absenţă a salariatului de la muncă înainte de scurgerea celor 20 de zile va fi considerată absenţă nemotivată şi poate duce fie la amânarea efectivă a datei de la care va înceta contractul, fie la mai puţin bani la ultimul salariu primit. Totuşi, aceşti bani lipsă nu pot reprezenta o reţinere din salariu, acest lucru putând fi făcut pe alte considerente, ci doar o neplată a zilelor nelucrate

Pe perioada preavizului, toate bonusurile și beneficiile care se acordau anterior se acordă în continuare - una dintre greșelile frecvente ale angajatorilor în materia preavizului este considerarea că angajatul nu mai are dreptul, pe perioada de preaviz, la chestiunile pe care le primea înainte de anunțarea deciziei de plecare din firmă. Până la momentul încetării raportului de muncă, așa cum e acesta înregistrat în registrul de evidență, contractul de muncă trebuie să se deruleze normal, așa cum s-a convenit: angajatul vine la muncă, își desfășoară activitatea, primește salariul, dar și toate celelalte drepturi pe care le avea în plus.

Dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile pe care le are faţă de salariat, printre care se numără acordarea tuturor drepturilor legale, cum ar fi salariile, concediile de odihnă sau medicale, să plătească contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, sau să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat, salariatul poate demisiona fără preaviz: „Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă”, scrie în Codul muncii.

Ne amintim, totodată, că nu există preaviz în perioada de probă - contractul se poate termina în perioada de probă printr-o simplă notificare a oricăreia dintre părți către cealaltă. Bine de știut că dacă perioada de probă nu este trecută expres în contract, regulile încetării relației de muncă fără preaviz nu se aplică.

În momentul în care un salariat își depune demisia, angajatorul nu trebuie să fie de acord cu asta, ci doar să înregistreze această demisie, iar perioada de preaviz prevăzută în contractul de muncă să fie respectată. „De comun acord, părțile pot stabili data în care contractul de muncă va înceta, însă perioada scursă între momentul semnării acordului de încetare și momentul în care va produce efecte nu este o perioadă de preaviz, ci un termen pe care ambele părți sunt obligate să-l respecte, modificarea acestuia fiind posibilă numai printr-un alt acord comun”, a explicat, pentru avocatnet.ro, în acest material Dan Năstase, consilier juridic specializat pe relații de muncă.

De asemenea, decizia de concediere nu poate fi anulată pentru lipsa mențiunii privind preavizul, dacă angajatorul dovedește că l-a acordat angajatului.