Taxele de reziliere pot fi impuse inclusiv companiilor: Ce trebuie să știe firmele și ce recomandă specialiștii

Acum câteva luni anunțam că clienților persoane juridice li se poate impune plata unei taxe de reziliere atunci când renunță în avans la contractele de energie electrică încheiate pe o durată determinată și cu prețuri fixe, așa cum s-a stabilit prin OUG 143/2021.

Deși aceasta este una dintre rarele situații în care vedem în legislație reguli privind taxele de reziliere pentru persoanele juridice, ce pot fi impuse de furnizorii de servicii la încetarea anticipată a contractelor, în practică taxele de reziliere sunt des întâlnite în relațiile între firme. De obicei, firmele trebuie să se descurce pe cont propriu, pentru că legislația nu le protejează în niciun fel.

„Tema sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri în cazul încetării anticipate a contractelor încheiate cu diverși furnizori de servicii are o abordare controversată în practică atunci când contractele sunt perfectate de persoanele juridice în calitate de beneficiari, dat fiind faptul că acestea nu se bucură de protecția instituită prin legislația în domeniul protecției consumatorului. Soluția legislativă poate părea discriminatorie față de persoanele juridice, însă aceasta a fost confirmată de Curtea Constituțională (...).

Așadar, impunerea taxelor de reziliere nu are un temei legal, însă a devenit un «modus operandi» în practica furnizorilor de servicii, care se prevalează cu succes de abordarea legislativă prin implementarea în contractele lor standard a unor clauze care reglementează diverse despăgubiri pentru cazul încetării anticipate a perioadei contractuale de către beneficiari. Spre exemplu: contravaloarea serviciilor aferente perioadei rămase până la împlinirea termenului agreat inițial prin contract, comisioane de încetare anticipată a contractelor, taxe de dezactivare ofertă etc.”, au informat, la solicitarea redacției noastre, Alexandra Davidoiu, Managing Associate, și Claudia Cărăvan, Senior Associate, ambele din cadrul Voicu & Filipescu SCA.

Specialistele au indicat Decizia Curții Constituționale 468/2019, în care este explicat de ce anume persoanele juridice n-au nevoie de protecție legislativă atunci când vine vorba de taxele de reziliere impuse de furnizorii de servicii, așa cum se întâmplă în cazul persoanelor fizice.

Conform judecătorilor, companiile au la dispoziție mult mai multe resurse pentru a se proteja de clauzele abuzive ce impun taxe de reziliere. Asta, desigur, față de un simplu client persoană fizică.

„(...) persoanele juridice prezintă anumite particularități, ele fiind constituite în scopul desfășurării unei anumite activități, au patrimoniu propriu, organe de conducere, drepturi și obligații reglementate prin Legea societăților nr. 31/1990 (...) și, implicit, posibilități sporite de acțiune în vederea analizei cu atenție a unor eventuale clauze abuzive. Persoanele juridice se înființează pe baza unei ficțiuni juridice în virtutea căreia dobândesc personalitate juridică. Persoanele juridice nu se pot compara însă cu persoanele fizice, între cele două existând deosebiri fundamentale de regim juridic, cum ar fi momentul dobândirii capacității de folosință și de exercițiu sau desfășurarea activităților autorizate”, scrie în decizia indicată.

În esență, judecătorii Curții au concluzionat că iese din discuție ideea că ar fi încălcată egalitatea în fața legii pe motiv că persoanele juridice nu sunt protejate și ele de clauzele abuzive.

„În principiu, nu există condiționări ori limitări legale în ceea ce privește reglementarea contractuală a taxelor de reziliere, având în vedere că acestea se încheie între profesioniști, în exercitarea activității lor profesionale, prin urmare clauzele sunt supuse principiului acordului de voință al părților.

Cu toate acestea, există și dispoziții legale specifice care reglementează expres posibilitatea furnizorilor de a impune beneficiarilor persoane juridice și chiar persoanelor fizice anumite taxe pentru încetarea contractului sau schimbarea furnizorului. În acest sens, conform dispozițiilor Legii 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, astfel cum a fost aceasta modificată prin OUG 143/2021, persoanelor fizice, microîntreprinderilor și întreprinderilor mici li se poate percepe un comision de încetare a contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate pe o durată determinată şi cu preţuri fixe, iar întreprinderilor mijlocii și mari li se poate impune un comision de schimbare care include și comisionul de încetare”, au explicat specialistele de la Voicu & Filipescu.

Însă ce se poate face, totuși? Din moment ce firmele sunt pe cont propriu, specialiștii recomandă studierea și, pe cât posibil, negocierea clauzelor care impun taxe de reziliere încă de la momentul discutării contractelor de furnizare ce urmează să fie parafate.

„Subiectul taxelor de reziliere trebuie clarificat și reglementat încă din faza incipientă a negocierii contractelor de furnizare, în considerarea faptului că acestea nu sunt contracte de adeziune, existând posibilitatea (cel puțin teoretică) a negocierii clauzelor. În acest sens, recomandăm acordarea unei atenții sporite clauzelor neuzuale (astfel cum sunt acestea reglementate de dispozițiile articolului 1.203 din Codul civil) care trebuie acceptate în mod expres de către părți.

Din păcate, având în vedere poziția de superioritate tehnică și economică ori chiar poziția de cvasimonopol pe segmentul anumitor servicii, în realitate aceste negocieri au un caracter restrâns, furnizorii de servicii impunându-și în mod rigid punctul de vedere privind menținerea taxelor de reziliere”, au spus Alexandra Davidoiu și Claudia Cărăvan.