avocatnet.ro 
În 2019 apărea la nivelul Uniunii Directiva nr. 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii - așa-numita Directivă Whistleblower - pe care inclusiv statul român era dator să o transpună, dar a întârziat cu un an.
În directivă este menționată competența statelor membre de a decide dacă entitățile juridice din sectorul privat sau din sectorul public și autoritățile competente sunt obligate să accepte raportări anonime privind încălcări și să întreprindă acțiuni subsecvente acestora. Persoanele care, în mod anonim, au raportat sau au divulgat public informații referitoare la încălcări, dar sunt ulterior identificate și suferă represalii, beneficiază totuși de protecția oferită prin directivă, respectiv aceea a avertizorului de integritate, dacă sunt îndeplinite cele două condiții standard - motivul întemeiat să creadă că informațiile sunt adevărate și să fi făcut o raportare internă/externă, fie o divulgare publică.
În forma adoptată prima oară în Parlament, chestiunea raportărilor anonime a fost lipsită de conținutul oferit prin directivă și reglementată printr-o contradicție pe care oricine a observat-o, mai puțin deputații. Deși proiectul de lege prevedea că raportările se pot face anonim și că legea se va aplica și avertizărilor transmise anonim, în chiar articolul 2, aceeași lege prevede mai jos că raportările transmise în mod anonim se vor clasa. Între cele două prevederi (art. 2 și art. 11) există o vădită divergență. Până să ajungă la deputați însă, proiectul conținea și protecția avertizorului anonim - practic, la Senat se votase ca raportările anonime să fie clasate doar dacă ele nu conțin
suficiente informații referitoare la încălcări ale legii, care să permită analizarea și soluționarea raportării în sine. Necorelarea a fost sesizată și de președinte, care a cerut corectarea prevederilor în cererea sa de reexaminare.
Acum, în urma celei de-a doua ture legislative, legea a fost ușor remediată pe partea de raportări anonime și a apărut luni în Monitorul Oficial -- Legea nr. 361/2022 -- urmând să intre în vigoare pe 22 decembrie.
Din start, adică din art. 2, legea ne spune că prevederile sale se aplică, de asemenea, persoanelor care raportează sau dezvăluie public informaţii privind încălcări ale legii în mod anonim.
Iată cum ar trebui să arate sau, mai bine spus, ce ar trebui să conțină o raportare în mod normal, conform noii legi (cel puțin următoarele):
„numele şi prenumele, datele de contact ale avertizorului în interes public, contextul profesional în care au fost obţinute informaţiile, persoana vizată, dacă este cunoscută, descrierea faptei susceptibile să constituie încălcare a legii în cadrul unei autorităţi, instituţii publice, oricărei alte persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanei juridice de drept privat, precum şi, după caz, probele în susţinerea raportării, data şi semnătura, după caz”.
Dacă raportarea nu conține numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului (este, deci, anonimă) va fi examinată și soluționată doar dacă conține „indicii temeinice referitoare la încălcări ale legii”. Termenul nu este însă explicat, așa că poate lăsa mult loc pentru arbitrariu aici (și, cel mai probabil, asta se va întâmpla în practică).
În continuare s-a păstrat ideea că raportarea anomimă poate fi clasată dacă „nu conţine suficiente informaţii referitoare la încălcări ale legii, care să permită analizarea şi soluţionarea raportării, iar persoana desemnată a solicitat completarea acesteia în termen de 15 zile, fără ca această obligaţie să fie îndeplinită”.
Avertizorul în interes public care, în mod anonim, a raportat sau a divulgat public informații referitoare la încălcări ale legii, dar este ulterior identificat și suferă represalii beneficiază de măsurile de protecție, sprijin și reparatorii din noua lege.
hr.celco