Ultimele valori ale inflației din regiune au variat de la aproape 16% în România la puțin peste 20% în Ungaria, mult peste intervalele-țintă ale băncilor centrale, cuprinse între 1% și 4%.
Prețurile pâinii și brânzei din Ungaria erau cu aproximativ 70% mai mari în septembrie decât în urmă cu un an, iar prețul zahărului din Polonia a crescut cu 50%, unele magazine rămânând fără stocuri peste vară din cauza ”tezaurizării” practicate de comercianții care au dorit să speculeze creșteri suplimentare de preț.
Băncile centrale, între ciocan și nicovală, respectiv recesiune și inflație
În condițiile în care sindicatele negociază creșteri puternice ale salariilor pentru a menține puterea de cumpărare a consumatorilor și companiile măresc prețurile pentru a-și proteja marjele de profit, riscurile ca o încetinire economică să nu readucă inflația în limitele dorite de decidenții politicii monetare sunt mari.
„Cu cât inflația și presiunile salariale rămân puternice, cu atât este mai mare riscul ca rate mai mari ale dobânzilor și creșteri puternice ale șomajului să fie necesare pentru a slăbi cererea și a restabili stabilitatea prețurilor”, a precizat Nicholas Farr, economist pentru Europa emergentă la capital Economics.
Credibilitatea băncilor centrale din regiune a fost testată luna trecută, când ce o scădere a forintului a forțat Banca Națională a Ungariei să realizeze o creștere de urgență a dobânzii la câteva săptămâni după ce a încercat să pună capăt majorărilor.
Majoritatea bancherilor centrali din Polonia și-ar dori la rândul lor o încetare a creșterii dobânzilor, având în vedere încetinirea accelerată a cererii așteptate în 2023, însă această politică s-ar putea dovedi ineficientă în fața inflației, în special având în vedere planurile de cheltuieli ale guvernului înainte alegerilor.
Citește integral articolul pe www.cursdeguvernare.ro.
Comentarii articol (0)