Exclusiv: Suprapunerea programelor de lucru - dacă și cum poate fi verificată de inspectori. Răspunsul Inspecției Muncii

Limitarea privind suprapunerea programului de lucru nu se regăsea până pe 22 octombrie în Codul muncii, iar odată ce a apărut, a iscat numeroase discuții și temeri în rândul angajaților: „pe cine vizează, de fapt, recenta limitare?”, „nu se mai poate lucra în baza a două sau mai multe contracte de muncă?”, dar, cel mai important, „cum se va verifica dacă programele de lucru se suprapun și care e sancțiunea pentru asta?”. Așa că i-am întrebat pe cei de la Inspecția Muncii dacă vor verifica suprapunerile de program, atât în cazul angajaților din mediul privat, cât și în cazul celor ce lucrează la stat. Răspunsul complet, în material.

Vorbim, mai exact, de modificarea art. 35 (1) din Codul muncii, adusă de Legea 283/2022, prin care a apărut această limitare a dreptului de a lucra la mai mulți angajatori diferiți sau la același angajator, în baza mai multor contracte de muncă - fără suprapunerea programului de lucru.

Concluzionând pe mai multe discuții purtate, timp de o lună după ce a apărut legea, scriam despre faptul că nu există o sancțiune de tipul amenzii, de pildă, pentru un angajat din mediul privat „depistat” cu suprapunerea programului de lucru la un alt angajator. Și că angajatorii nu ar trebui să dea frâu liber clauzelor prin care le interzic angajaților să lucreze și pentru alții, singurele limitări ce pot interveni fiind cele ce țin de obligația de fidelitate față de angajator, de confidențialitate ș.a.m.d.. Dar că principiul libertății muncii rămâne în picioare în toate cazurile.

Cu toate acestea, avem nevoie și de perspectiva Inspecției Muncii aici. Așa că i-am întrebat dacă vor proceda la verificarea suprapunerii programelor de lucru, cum anume se poate face asta, precum și care sunt consecințele suprapunerii de program în cazul celor ce lucrează la stat. 

Pe scurt, cei de la Inspecția Muncii ne-au răspuns conform așteptărilor: inspectorii fac verificări în privința raportului angajat - angajator, iar singura situație în care se verifică multiplele contracte de muncă ale aceluiași salariat este când ele sunt cu fix același angajator. Iar, în ceea ce privește angajații de la stat, dacă e să fie depistată, la cumulul de funcții, suprapunerea programului de lucru, chestiunea ar trebui să treacă în analiza Curții de Conturi, pentru că avem un angajat care doar primește bani, dar nu muncește pentru ei (sau nu pentru toți). 

„Astfel, verificările efectuate de către Inspecția Muncii conform competenței legale (art. 6 - Legea nr. 108/1999 - n.red.) au ca obiect relația angajator-angajat consfințită prin contractul individual de muncă, singura situație în care verificările vizează concomitent două contracte individuale de muncă ale aceluiași salariat fiind aceea în care salariatul realizează cumul de funcții la același angajator.

În cazul în care se constată că un salariat din sistemul bugetar realizează cumul de funcții prin suprapunerea programului de lucru, dat fiind faptul că suprapunerea programului de lucru implică salarizare fără prestarea muncii, poate fi sesizată Curtea de Conturi pentru a lua măsurile prevăzute de lege”, a explicat pentru avocatnet.ro Inspecția Muncii. Răspunsul integral poate fi descărcat de la finele articolului.

Așadar, la privat, eventuala suprapunere a programelor la angajatori diferiți nu poate fi verificată. La același angajator, cumulul de funcții e important pentru a vedea dacă se respectă timpul maxim de lucru și oferirea perioadelor de repaus necesare.

În cazul angajaților de la stat, lucrurile stau însă diferit, de aceea doar în cazul lor e susținută ideea că „suprapunerea programului de lucru implică salarizare fără prestarea muncii”. Cheltuirea banului public ar trebui, teoretic, să se facă în mod destul de strict. Prin urmare, ipoteza că un angajat de la stat primește salariu pentru 8 ore de muncă, dar, de fapt nu lucrează în tot acel program, e o risipă a banului public și de o salarizare necorespunzătoare realității. 

În mediul privat însă, cum își cheltuiește angajatorul banii e o chestiune care îl privește în mod exclusiv. Angajatorul e ținut doar să nu le ofere lucrătorilor mai puțin decât salariul minim, corespunzător normei de lucru din contract. Prin urmare, dacă angajatorul plătește un salariu pentru normă întreagă unui angajat care, de fapt, muncește doar patru ore, iar restul de timp lucrează pentru altcineva, e o chestiune care nu interesează și nici nu ar trebui să intereseze statul. Important e ca angajatorul să respecte drepturile angajatului și să-și îndeplinească obligațiile pe care legea și contractele i le impun.