Directiva DAC6 instituie un sistem de cooperare între autoritățile fiscale ale statelor membre și stabilește normele și procedurile aplicabile schimbului de informații în scopuri fiscale, iar transpunerea acesteia, cu ultimele modificări, a fost adusă în Codul de procedură fiscală prin OG nr. 5/2020. Astfel, directiva și, implicit, și codul nostru prevăd, în prezent, obligația tuturor intermediarilor implicați în modalități transfrontaliere de planificare fiscală potențial agresivă de a le raporta la autoritățile competente. Printre acești intermediari se numără și avocații.
„Intermediar poate fi orice persoană fizică, juridică, asociație profesională sau orice altă entitate și poate fi membru al asociațiilor profesionale în domeniul fiscal sau contabil, avocat, contabil, furnizor de servicii financiare sau altă categorie de consultanți, fără a condiționa calitatea de intermediar de apartenența la un grup profesional. Calitatea de intermediar presupune implicarea directă în planificarea unui aranjament transfrontalier”, explică Fiscul într-un ghid dedicat DAC6.
Desigur, în cazul avocaților (și nu numai) vorbim și de existența secretului profesional, iar în Codul de procedură fiscală, directiva a fost transpusă în sensul că s-a stabilit ca în cazul intermediarilor care, potrivit legii, fac obiectul unei obligaţii de păstrare a secretului profesional, aceştia raportează aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării doar cu acordul scris al contribuabilului relevant. Dacă atare acord lipsește însă, intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, oricărui alt intermediar obligaţia de raportare a informaţiilor și, dacă nu există nici un alt intermediar, notifică direct contribuabilul, în scris și fără întârziere. Practic, dacă nu are acordul contribuabilului, avocatul poate „să paseze” obligația de raportare unui alt intermediar (contabilul?) sau contribuabilului însuși, în lipsa altor intermediari.
Despre această obligație de a notifica un alt intermediar e vorba în recenta decizie de la CJUE - cauza C-694/20 - unde Curtea a concluzionat că obligația avocaților de a le notifica intermediarilor implicați într-o asemenea planificare obligațiile lor de raportare încalcă secretul profesional al avocaților. Similar Codului de procedură fiscală de la noi, în speța ajunsă în atenția CJUE, un decret flamand de transpunere a directivei DAC6 prevede că, atunci când un intermediar implicat trebuie să respecte secretul profesional, el este obligat să îi informeze pe ceilalți intermediari în scris și în mod argumentat că nu își poate îndeplini obligația de raportare. Astfel, două organizații profesionale de avocați au sesizat Curtea Constituțională belgiană, considerând că asta face imposibilă încălcarea secretului profesional.
„În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea de Justiție amintește mai întâi că articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene protejează confidențialitatea oricărei corespondențe între particulari și acordă o protecție sporită schimburilor dintre avocați și clienții lor. Această dispoziție, a cărei protecție acoperă nu numai activitatea de apărare, ci și consultanța juridică, garantează în mod necesar secretul acestei consultanțe, atât în ceea ce privește conținutul, cât și existența sa. Prin urmare, în afara unor situații excepționale, clienții trebuie să poată avea încredere în mod legitim în faptul că avocatul lor nu va divulga nimănui, fără acordul lor, faptul că îl consultă. Protecția specifică a secretului profesional al avocaților se justifică prin faptul că acestora li se încredințează o misiune fundamentală într-o societate democratică, și anume apărarea justițiabililor.
Or, obligația prevăzută de dispoziția directivei în cauză ca avocatul intermediar, atunci când acesta beneficiază de o derogare de la obligația de raportare ca urmare a secretului profesional pe care trebuie să îl respecte în temeiul dreptului intern, să notifice fără întârziere celorlalți intermediari care nu sunt clienții săi obligațiile de raportare care le revin presupune că acești alți intermediari iau cunoștință de identitatea avocatului intermediar care efectuează notificarea, de aprecierea sa potrivit căreia modalitatea în cauză face obiectul raportării, precum și de faptul că este consultat în legătură cu aceasta”, potrivit CJUE.