Ce este contractul de mandat și în ce situații poate fi încheiat?
Potrivit art. 2009 alin. (1) din Codul civil: ,,Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.”
Pornind de la definiția dată de Codul civil, rezultă că o societate va putea încheia un contract de mandat cu persoanele ce exercită o funcție de reprezentare, nu și cu cele ce au funcții de execuție. Aceeași concluzie se desprinde și din prevederile Legii 31/1990 privind societățile conform cărora: ,,Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.”
Așadar, o societate va putea încheia un contract de mandat cu persoanele ce exercită funcții de reprezentare, precum administratorii și directorii acesteia, și nu cu persoanele ce exercită funcții de execuție, cu acestea din urmă societatea având posibilitatea să încheie contracte individuale de muncă.
Care este diferența între contractul de mandat și contractul individual de muncă?
Atât contractul de mandat, cât și contractul individual de muncă reglementează un raport juridic în cadrul căruia o persoană prestează o activitate remunerată în beneficiul unei alte persoane.
Cât privește diferențele, în primul rând, cele două contracte sunt reglementate diferit. În timp ce contractul de mandat este reglementat de Codul civil și de Legea 31/1990, contractul individual de muncă este supus prevederilor Codul muncii.
În consecință, inspectoratele teritoriale de muncă au competența desfășurării controalelor doar în privința respectării contractelor individuale de muncă.
Din punct de vedere al formalităților ce trebuie efectuate, doar contractul individual de muncă trebuie înregistrat în Registrul General de Evidență a Salariaților.
În ceea ce privește raportul între părțile contractului, doar în cazul contractului individual de muncă există un raport de subordonare între salariat și angajator. În situația contractului de mandat, deși administratorului sau directorului i se stabilesc anumite obiective pe care trebuie să le îndeplinească, acesta este independent în ceea ce privește modalitatea în care își îndeplinește mandatul.
De asemenea, spre deosebire de contractul individual de muncă unde angajatorul poate înceta contractul doar motivat în cazurile expres prevăzute de Codul muncii, acesta fiind nevoit în unele situații să parcurgă și procedura cercetării disciplinare prealabile, în cazul contractului de mandat acesta poate înceta fără a fi necesară nicio motivare din partea societății sau parcurgerea unei proceduri prealabile.
O altă diferență între cele două contracte este durata acestora. Regula în cazul contractelor individuale de muncă este durata nedeterminată, în timp ce contractele de mandat se încheie, de regulă, pe o perioadă determinată. În cazul în care durata contractului de mandat nu este prevăzută, contractul încetează în termen de 3 ani de la data încheierii sale.
Așa cum reiese din scurta comparație realizată mai sus, societatea este cea care are mai multe avantaje în cazul încheierii unui contract de mandat. Pentru mandatar principalul dezavantaj constă în faptul că acesta este lipsit de protecția conferită prin legislația muncii unui salariat.
Există vreo diferență între impozitele și contribuțiile datorate în cazul celor două contracte?
Nu, nu există nicio diferență sub acest aspect. În ambele situații se vor datora:
- impozit pe venit: 10%;
- contribuție de asigurări sociale (CAS): 25%;
- contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS): 10%;
- contribuție asiguratorie pentru muncă (CAM): 2,25%.
Ca o concluzie, avantajul pentru societate, în cazul unui contract de mandat, nu este dat de impozitele și contribuțiile datorate, ci de formalitățile ce trebuie îndeplinite în legătură cu acestea atât la încheierea, cât și la încetarea lor.