“În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”, scrie în Codul muncii.
Mai exact, zilele de concediu de odihnă rămase din 2022 „se reportează” şi pot fi solicitate nu doar în 2023, ci până la 30 iunie 2024.
Articolul 145 alin. (1) precizează că durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. Desigur, prin contract se pot acorda mai multe zile de concediu anual, dar nicicum mai puțin de atât.
Mai mult, articolul 146 alin. (1) prevede dreptul salariaţilor de a efectua, în natură, concediul de odihnă, în fiecare an, iar alin. (3) al aceluiași articol interzice compensarea în bani a concediului neefectuat, cu excepția situațiilor în care contractul individual de muncă încetează.
În lipsa unei solicitări din partea salariatului de a efectua concediul de odihnă, conform dispozițiilor Codului muncii, acesta fiind obligat să-l efectueze în natură, angajatorul trebuie să-și execute obligația prevăzută a-l acorda. Poate un angajator să-și oblige salariații să-și ia concediu de odihnă? Explicația, în acest material.
Comentarii articol (1)