Inspecții fiscale: Regulile deciziilor provizorii de impunere au fost schimbate

În timpul derulării unei inspecții fiscale, autoritățile pot să emită, la cerere, o decizie provizorie de impunere, conform articolului 133 din Codul de procedură fiscală. Asta se poate întâmpla atunci când, deși s-au identificat sume suplimentare de plată, verificările sunt mai ample și trebuie să continue.

„Pe perioada desfășurării inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală emite decizii de impunere provizorii pentru obligațiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată. În acest caz (...), nu se întocmește raport de inspecție fiscală. În acest scop, organul fiscal informează în cel mult 5 zile lucrătoare, contribuabilul/plătitorul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală verificată”, scrie în Cod.

Anterior, decizia provizorie de impunere, care e considerată titlu de creanță, devenea titlu executoriu la data la care devenea executorie decizia de impunere emisă la finele inspecției fiscale. Însă, începând din 29 decembrie 2022, după intrarea în vigoare a OUG 188/2022, regula a fost schimbată. Mai nou, (1) decizia provizorie devine mai repede titlu executoriu - la data la care se împlinește termenul de plată prevăzut la alineatul 1 al articolului 156 din Cod, conform căruia:

• termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună;
• termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună.

Altă modificare este că (2) a apărut o situație nouă în care se poate cere emiterea deciziei provizorii - în cazul în care contribuabilul n-a fost informat despre finalizarea verificării unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală, în condițiile în care a trecut jumătate din durata legală de efectuare a inspecției fiscale. Jumătate din durata legală trecută la alineatul 1 al articolului 126 din Codul de procedură fiscală înseamnă 90 de zile pentru contribuabilii mari, 45 de zile pentru contribuabilii mijlocii și 23 zile pentru contribuabilii mici.

„În cazul în care contribuabilul/plătitorul nu a fost informat cu privire la finalizarea verificării unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală (...), acesta poate solicita emiterea deciziei de impunere provizorie după împlinirea a jumătate din durata legală de efectuare a inspecției fiscale, prevăzută la art. 126 alin. (1)”, scrie în ordonanță.

În acest sens, autoritățile au introdus și (3) termene concrete în care trebuie emise și comunicate deciziile provizorii - maximum zece zile lucrătoare, de la data solicitării, pentru marii contribuabili și maximum cinci zile lucrătoare, de la data solicitării, pentru ceilalți contribuabili.

„La cererea contribuabilului/plătitorului, decizia de impunere provizorie se emite și se comunică în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, în cazul marilor contribuabili, sau în termen de cel mult 5 zile lucrătoare pentru ceilalți contribuabili/plătitori, în scopul stingerii obligațiilor fiscale suplimentare”, scrie în noul act normativ. Dacă cele două termene sunt depășite, contribuabilul nu datorează dobânzi și penalități de nedeclarare pentru perioada dintre a șasea sau a unsprezecea zi și data la care decizia provizorie ajunge, în sfârșit, la destinație.

Aceste măsuri, ce sunt prinse la punctele 24, 25 și 26 ale articolului I din OUG 188/2022, sunt aplicabile și inspecțiilor fiscale în curs de desfășurare la data de 29 decembrie 2022, conform articolului III.

Potrivit regulilor din Cod, sumele suplimentare stabilite prin deciziile provizorii de impunere se includ ulterior în deciziile finale de impunere (și se contestă împreună). Sumele stabilite prin decizia provizorie de impunere sunt regularizate prin decizia finală de impunere.

Din explicațiile inițiatorilor ordonanței reiese că modificările amintite vin pentru a eficientiza mecanismul emiterii deciziilor provizorii de impunere.

„Articolul 133 reglementează obligația organului fiscal de a emite decizia de impunere provizorie în situația în care se finalizează o perioadă fiscală și un tip de obligație fiscală, iar contribuabilul solicită acest lucru, în scopul achitării obligațiilor fiscale și pentru a stopa calculul obligațiilor fiscale accesorii, întrucât dobânzile și penalitățile de nedeclarare se datorează din ziua următoare scadenței și până la data stingerii obligației fiscale principale. De subliniat că actualele prevederi pot fi ineficiente în situația în care organul de inspecție fiscală nu informează contribuabilul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală pentru a permite acestuia solicitarea emiterii deciziei de impunere provizorie”, scria în nota de fundamentare ce a însoțit OUG 188/2022 în forma sa de proiect.

Este important de precizat că deciziile provizorii de impunere se pot emite numai la inspecțiile fiscale. Deciziile de impunere sub rezerva verificării ulterioare se emit, de exemplu, în cazul verificării documentare, dar acestora li se aplică, cel puțin inițial, aceleași reguli ca oricărei decizii de impunere. Ulterior, deciziile sub rezerva verificării pot fi infirmate sau confirmate la un control ulterior, deși acest lucru nu se întâmplă mereu.

Notă: OUG 188/2022 conține mai multe măsuri procedural-fiscale, pe care le-am reunit în sinteza de aici.