Controlul fiscal la distanță se poate încheia cu o decizie de impunere și, deși ar trebui, actul nu e confirmat mereu printr-o inspecție ulterioară

Așa cum prevede actualmente Codul de procedură fiscală (articolele 148 și 149), verificarea documentară (supranumită și desk audit) este singurul tip de control care se derulează exclusiv de la distanță, în baza informațiilor pe care Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) deja le deține despre un contribuabil. Demararea verificării nu este semnalată în avans în niciun fel.

„Practic, o astfel de verificare, din perspectivă operativă, poate începe fără ca noi să știm - este făcută de ANAF strict din birou, doar pe baza datelor pe care ei le au în sistem, la dosarul fiscal al contribuabilului sau primite de la alte instituții, inclusiv autorități fiscale din alte state. Momentul pornirii unei astfel de verificări documentare nu ne este semnalat și nu avem niciun control asupra lui”, a detaliat, la o conferință fiscală recent organizată de avocatnet.ro, Alexandru Cristea, Tax Partner la Țuca Zbârcea & Asociații Tax.

Apoi, firma vizată află despre desk audit abia după ce se face analiza de coerență a situației fiscale și se descoperă, așa cum scrie în Cod, „diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și/sau informațiile în legătură cu acestea declarate de contribuabil/plătitor”. În acest pas, cei de la ANAF trimit o înștiințare și cer clarificări suplimentare.

„Deci, s-a demarat verificarea documentară din birou, de la ANAF, se sesizează niște deficiențe sau niște neconcordanțe și doar atunci vom ști că suntem controlați, pentru că vom primi o înștiințare pentru clarificarea situației de fapt fiscale. Și, odată cu o astfel de înștiințare, sunt solicitate documentele pe care contribuabilul trebuie să le prezinte - în general, documente fiscal-contabile (pornind de la facturi, poate contracte și așa mai departe)”, a explicat specialistul.

Ulterior, dacă documentele cerute de autorități nu sunt transmise în maximum 30 de zile de la înștiințare sau dacă acestea nu clarifică problemele indentificate de ANAF, se poate emite o decizie de impunere prin care să se stabilească sume suplimentare de plată. De subliniat că decizia de impunere este emisă „sub rezerva verificării ulterioare”, așa cum scrie în lege, însă problema este că firma verificată n-are nici cel mai mic indiciu dacă acest lucru se va întâmpla efectiv și, dacă da, după cât timp. Concret, deși mecanismul rezervei verificării ulterioare este unul în avantajul contribuabilului, acesta este aplicat de autorități într-un mod arbitrar.

„Ca urmare a unei astfel de verificări de la distanță, legea permite emiterea unui act administrativ-fiscal, a unui titlu de creanță. Foarte important: decizia de impunere este sub rezerva verificării ulterioare. Rezerva verificării ulterioare presupune faptul că această decizie de impunere trebuie să fie validată sau invalidată în urma unei inspecții fiscale, care trebuie să confirme sau să infirme, printr-un act subsecvent, decizia inițială. (...)

Faptul că nu se ridică rezerva verificării ulterioare reprezintă oportunitatea și dreptul contribuabilului de a aștepta o nouă decizie de impunere -- poate diferită de cea inițială -- și are legătură cu mecanismele și scopul unui astfel de control, care se dorește a fi unul mult mai punctual, mai eficient pe o anumită speță. Această rezervă a verificării ulterioare ar trebui să funcționeze ca un drept al contribuabilului, în sensul în care am primit o decizie de impunere, dar voi avea ocazia, în timpul unei inspecții fiscale ulterioare, să-mi apăr poziția și să obțin o finalizare mai favorabilă mie a acestui titlu de creanță.

Sigur, poate apărea și situația inversă, în care am o decizie de impunere prin care mi se stabilesc, ca obligații suplimentare, o sută de unități monetare și să am surpriza ca, în urma unei inspecții fiscale venite la doi ani distanță, impunerea să fie de două sute de unități monetare. Deci, poate merge în ambele sensuri, dar acest mecanism al rezervei verificării ulterioare are în vedere scopul pentru care a fost creat acest desk audit”, a lămurit Alexandru Cristea.

Așadar, după cum subliniază specialistul de la Țuca Zbârcea & Asociații Tax, firma este obligată să se conformeze deciziei de impunere emise în urma verificării documentare. Chiar dacă există șanse ca rezultatele să fie schimbate ulterior la o inspecție fiscală, asta nu împiedică ANAF să meargă înainte cu executarea silită:

„Această decizie este un act administrativ preliminar, așa este gândită. Problema este următoarea, la acest moment: legislația incidentă este una încă lacunară și nu avem nicio certitudine când va veni acel nou control, dacă va veni și când se încheie această situație de interimat pentru contribuabil. Decizia de impunere, chiar dacă este emisă sub rezerva verificării ulterioare, este un act administrativ-fiscal ca toate celelalte, executabilă conform termenelor din Codul de procedură fiscală, dar pentru care se aplică și toate remediile din Cod (poate fi suspendată executarea).”

În altă ordine de idei, trebuie precizat că Ministerul Finanțelor are în pregătire mai multe schimbări ale Codului de procedură fiscală, printre care se numără inclusiv extinderea semnificativă a regulilor desk audit-ului. Acestea urmează să vină, prin ordonanță de urgență, pe final de 2022.

Așa cum atenționam recent, numărul de verificări documentare derulate de ANAF este în creștere, acest tip de control fiind operaționalizat abia pe finalul anului 2020, deși el figurează în Cod de mulți ani. Totodată, autoritățile vor să transforme desk audit-ul treptat, în următorii ani, în, practic, cel mai folosit instrument de control fiscal.