În primul rând, s-a introdus o prevedere, la articolul 148 din Codul de procedură fiscală, prin care s-a stabilit în mod expres ce organe ale Fiscului sunt competente să facă verificări documentare - organele de inspecție fiscală, organele de control antifraudă (în cazul lor, competența e pentru tot teritoriul țării) și organele care se ocupă de verificarea situației fiscale personale. Anterior, o asemenea precizare nu era trecută la partea de verificări documentare din Cod (competența era stabilită prin legislația secundară, nu prin cea primară).
În al doilea rând, s-a introdus un articol special cu reguli pentru verificarea documentară (articolul 148^1). În esență, s-a stabilit în mod clar că:
- verificarea documentară se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale;
- stabilirea perioadelor care sunt supuse verificării documentare se efectuează în funcție de riscul fiscal identificat (pot fi supuse verificării perioade determinate din cadrul uneia sau mai multor perioade impozabile);
- operațiunile și documentele ce sunt supuse verificării documentare se selectează de organul competent (pot face obiectul verificării documentare una sau mai multe operațiuni realizate într-o perioadă determinată);
- în cadrul verificării documentare efectuate de către organele competente să exercite verificarea situației fiscale personale se folosesc metodele indirecte de stabilire a veniturilor;
- în cadrul verificării documentare, comunicările se pot realiza și pe cale electronică.
- se prevede că cei verificați pot furniza nu doar documente, ci și explicații scrise pentru clarificarea situației lor fiscale;
- totodată, avem precizări suplimentare legate de documentele prezentate de contribuabil, în sensul că decizia de impunere poate fi emisă dacă acestea nu sunt prezentate în maximum 30 de zile (termen ce poate fi prelungit, mai nou), dacă cele prezentate sunt incorecte sau incomplete ori dacă cele prezentate confirmă diferențele identificate de Fisc. Anterior se preciza doar ipoteza neprezentării în 30 de zile și ipoteza în care documentele prezentate nu clarificau situația fiscală;
- decizia de impunere poate fi emisă și fără audierea contribuabilului, fără să fie considerată nulă, dacă cel verificat a renunțat în scris la acest drept;
- s-a stabilit explicit că un contribuabil verificat poate să-și prezinte în scris punctul de vedere în cinci zile lucrătoare de la audiere și că deciziile de impunere sunt emise în maximum 25 de zile lucrătoare de la audiere (și apoi comunicate contribuabilului). Ambele chestiuni nu figurau până acum la articolul 149.
Verificarea documentară (sau desk audit, cum mai este numit de autorități) este un tip de control fiscal ce se derulează exclusiv de la distanță (adică Fiscul nu face nicio deplasare pe „teren” pentru a-l derula). Conform statisticilor, numărul de desk audit-uri este în creștere de la an la an.
Potrivit Codului de procedură fiscală, „Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale.”
Din OUG 188/2022 mai reiese că se încurajează digitalizarea și pentru inspecțiile fiscale, astfel că aceste verificări se vor derula din ce în ce mai rar la sediul firmelor.
Notă: OUG 188/2022 conține mai multe măsuri procedural-fiscale, pe care le-am reunit în sinteza de aici.
Comentarii articol (0)