Lipsa obligativității înregistrării și declarării la registrul comerțului ca sediu secundar a unei locații de depozitare

„Contribuabilul/Plătitorul are obligaţia de a declara organului fiscal central, înfiinţarea de sedii secundare, în termen de 30 de zile de la:

a) data înregistrării/ menţionării acestora la registrul comerţului sau în alte registre în care a fost înregistrată entitatea care le-a înfiinţat; 

b) data actului de înfiinţare, în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a)”, stabilește art. 85 alin. (1) din Legea 207/2015 - Codul de procedură fiscală.

Potrivit codului, sediul secundar este un loc prin care „se desfăşoară integral sau parţial activitatea contribuabilului/plătitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit şi altele asemenea”.

Astfel, în practică au existat numeroase situații în care autoritățile competente au reținut că societatile nu și-au îndeplinit obligația de a înregistra ca sediu secundar o locație cu privire la care a fost încheiat un contract de prestării servicii de depozitare, aplicând în acest sens sancțiuni contravenționale.

Or, în vederea înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului a unui sediu secundar sunt solicitate o serie de documente, precum și: „documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social/profesional şi/sau de sedii secundare”.

Documentul care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social şi/sau de sedii secundare poate fi orice înscris care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social şi/sau de sedii secundare, în original, sau, după caz, în copie certificată de parte sau în copie legalizată.

Contractul de depozitare sau contractul de prestarii servicii de depozitare nu reprezintă un act juridic care transmite în beneficiul deponentul/clientului un drept de folosință asupra spațiului, ci este un act juridic prin care o parte, numită depozitar, primește de la cealaltă parte, numită deponent, un bun mobil, cu obligația de a-l păstra pentru o perioadă de timp și de a-l restitui în natură.

De asemenea, atât timp cât depozitarul nu își desfășoară integral sau parțial activitatea la locația de depozitare, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 85 din Legea nr. 207/2015, neexistând astfel o obligație legală reală în sarcina acestuia. Mai mult decât atât, recenta practică a instanțelor judecătorești reține că înregistrarea unui sediu secundar de către o societate poate fi realizată doar în situația în care aceasta are folosința spațiului în vederea desfășurării activității de catre proprii angajați, în temeiul unui contract de închiriere.