avocatnet.ro 
În concret, decizia CJUE în cauza C-460/20 subliniază importanța veridicității și a caracterului exact al unei informații ce poate fi accesată prin utilizarea motoarelor de căutare online. Astfel, în aplicarea „dreptului de a fi uitat” al persoanei vizate, operatorul unui motor de căutare va fi obligat să elimine informațiile găsite în conținutul indexat în cazul în care persoana care solicită dezindexarea dovedește că aceste informații sunt în mod vădit inexacte.
Decizia pronunțată de CJUE în această cauză face referire la situația reclamată de administratorii unui grup de companii privind publicarea în mediul online a mai multor articole care criticau modelul de investiții al respectivului grup și care cuprindeau informații inexacte și opinii defăimătoare la adresa lor. Articolele erau însoțite de imagini ale reclamanților care au continuat să fie indexate și afișate de Google ca imagini de previzualizare („thumbnails”), inclusiv după ce conținutul articolelor în cauză nu a mai fost disponibil.
Prealabil sesizării CJUE, reclamanții au solicitat dezindexarea acestor informații disponibile online, adresând această cerere, în primul rând, către Google, în calitate de operator al motorului de căutare online. Ulterior eșecului acestui demers, reclamanții au formulat o acțiune împotriva Google, în scopul eliminării acestor informații, care a fost respinsă în primă instanță de Tribunalul Regional din Kӧln. Totuși, Tribunalul Regional Superior din Kӧln, învestit cu judecarea acțiunii în apel, nu a fost la fel de categoric în raționament și a supus aspectele interpretabile de drept analizei CJUE.
O altă situație de fapt - aceeași balanță: analiza proporționalității dintre libertatea de exprimare și de informare și protejarea dreptului la viață privată. Care dintre acestea a cântărit mai mult?
Este important de subliniat că drepturile pe care legea le oferă persoanelor în legătură cu datele lor cu caracter personal nu sunt drepturi absolute, fiind întotdeauna necesară o analiză de proporționalitate față de alte drepturi fundamentale consacrate de Carta Europeană a Drepturilor Omului. Ca regulă generală, drepturile persoanelor vizate la protecția vieții private și a datelor cu caracter personal prevalează asupra interesului legitim al utilizatorilor de internet potențial interesați de informații care ar putea reprezenta o ingerință în aceste drepturi fundamentale.
Totuși, așa cum a arătat CJUE cu prilejul pronunțării acestei decizii, dar și în jurisprudența sa anterioară, raportul dintre cele două categorii de drepturi poate fi răsturnat în cazurile în care publicarea informațiilor din sfera vieții private a unei persoane sunt de natură să contribuie la o dezbatere de interes general ținând cont, de exemplu, de notorietatea persoanei vizate, de obiectul relatării, de conduita anterioară a persoanei în cauză, de forma și consecințele publicării, de modul și de împrejurările în care informațiile au fost obținute, precum și veridicitatea acestora. Totuși, chiar în astfel de situații, dreptul la protecția datelor cu caracter personal va prevala atunci când cel puțin o parte din informațiile vizate de cererea de dezindexare nu sunt exacte și „care nu prezintă un caracter minor în raport cu ansamblul conținutului”.
Aspectul veridicității și exactității informațiilor indexate nu ar trebui, însă, să se traducă în obligația motoarelor de căutare de a exercita un rol activ în sensul investigării și identificării faptelor despre care autorii cererilor de dezindexare sustin ca ar fi inexacte, atâta timp cât faptele relevante, invocate de aceste persoane, nu sunt dovedite cu probe pertinente. În același sens, operatorii motoarelor de căutare online nu pot fi obligați să organizeze o dezbatere în contradictoriu cu furnizorii de conținut prin care să urmărescă obținerea unor elemente lipsă cu privire la exactitatea/inexactitatea conținutului indexat.
Pe de altă parte, operatorii motoarelor de căutare online sunt obligați, în interpretarea dată de CJUE articolului 17 din GDPR, să admită cererile de dezindexare formulate de persoanele vizate, ori de câte ori acestea prezintă elemente de probă pertinente, suficiente, apte să le susțină cererea și care stabilesc caracterul vădit inexact al informațiilor care figurează în conținutul indexat sau cel puțin al unei părți semnificative în raport cu ansamblul conținutului.
De asemenea, dezindexarea informațiilor este obligatorie în situațiile în care persoanele vizate prezintă o hotărâre judecătorească pronunțată împotriva creatorului de conținut, care atestă inexactitatea informațiilor a căror dezindexare se urmărește.
De la teorie la practică
Pentru a înțelege în ce situații se aplică obligația furnizorilor de motoare de căutare online de a dezindexa datele cu caracter personal la cererea persoanelor vizate, trebuie clarificat modul în care CJUE a interpretat noțiunea de „elemente de probă pertinente”. Curtea a stabilit că, deși sarcina probei în stabilirea caracterului inexact al informațiilor revine persoanelor vizate, aceasta nu poate fi excesivă. Astfel, în timp ce se consideră rezonabil să se solicite, în susținerea cererii de dezindexare, orice elemente de probă pe care persoana vizată le-ar putea identifica în vederea stabilirii inexactității vădite a conținutului, persoana vizată nu poate fi obligată să probeze lipsa de veridicitate printr-o hotărâre judecătorească obținută împotriva creatorului conținutului respectiv, „nici măcar sub forma unei decizii de măsuri provizorii”.
Cu toate acestea, chiar în situația în care nu a fost pronunțată o hotărâre care să stabilească caracterul inexact al informațiilor, dacă persoana vizată a inițiat o procedură administrativă ori jurisdicțională privind lipsa de veridicitate a informațiilor dintr-un conținut indexat, iar această procedură a fost adusă la cunoștința operatorului motorului de căutare respectiv, acesta va fi obligat, în scopul informării adecvate a utilizatorilor, să adauge în rezultatele căutării un avertisment privind existența unei astfel de proceduri.
Cererea de dezindexare a datelor, astfel cum a fost formulată de către reclamanți, presupune o punere în balanță a dreptului la respectarea vieții private și a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, pe de o parte, și dreptul la libertatea de informare, pe de altă parte. În cadrul acestui test de proporționalitate, oportunitatea menținerii indexării datelor a fost evaluată și din prisma contextului inițial al publicării acestor informații. În speță, s-a supus analizei dacă menținerea acelor „thumbnails” publicate cu prilejul apariției articolelor online se justifică, în condițiile în care conținutul articolelor nu mai era disponibil pentru utilizatorii motorului de căutare. Astfel, afișarea fotografiilor în afara informațiilor esențiale contextului inițial – textul articolelor –, prezintă o valoare informativă redusă, care nu justifică, deci, o eventuală prelucrare a acestor date.
În concluzie, argumentele prezentate în motivarea cererilor de dezindexare a datelor de către persoanele vizate vor necesita o analiză foarte atentă în acele situații în care persoanele vizate se află încă într-o etapă precontencioasă în relație cu creatorii de conținut. Respingerea eventualelor cereri de dezindexare a datelor cu caracter personal nu va aduce atingere dreptului persoanelor vizate de a sesiza autoritățile de supraveghere sau autoritățile judiciare pentru ca acestea să efectueze verificările necesare și să dispună adoptarea măsurilor corespunzătoare.
În loc de concluzie, va urma
Deși în această cauză CJUE nu a abordat incidența Regulamentului (UE) 2.065/2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale („Digital Services Act”), adoptat în octombrie 2022, ne așteptăm ca obligațiile prevăzute de acest act normativ să cântărească semnificativ în evoluția viitoare a jurisprudenței, atât la nivel european, cât și la nivel național.
Digital Services Act prevede inclusiv obligația furnizorilor de motoare de căutare online foarte mari de a realiza evaluări ale riscurilor cauzate de funcționarea sau utilizarea serviciilor lor, inclusiv în ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal.
Pe baza acestor evaluări de risc, furnizorii de motoare de căutare online sunt obligați să ia măsuri de atenuare a riscurilor. Deși nu este precizat expres, la momentul la care regulile stabilite prin Digital Services Act vor fi aplicabile, nu putem exclude posibile implicații ale acestui regulament în ceea ce privește evaluarea proporționalității în eventualitatea unor cereri de dezindexare a datelor formulate de persoanele vizate.
mihaitanase566