Supraviețuire vs. Dezvoltare: O radiografie a finanțării companiilor din România. Cât, de unde, pentru ce

Doar 8% din pasivul companiilor este reprezentat de creditele bancare, creditul comercial (amânarea la plată a facturilor) fiind de departe sursa de finanțare, alături de capitalurile proprii.

Lucrurile nu se opresc, însă aici: programele guvernamentale adoptate în contextul pandemiei și continuate în urma izbucnirii războiului din Ucraina au sprijinit considerabil accesul la finanțare al companiilor din România, dar calitatea finanțărilor lasă de dorit: firmele beneficiare generează o valoare adăugată scăzută, iar creditele accesate au satisfăcut nevoi de lichiditate, nu au fost direcționate către proiecte de investiții.

În cele ce urmează, vom prezenta tabloul finanțării ecosistemului de afaceri din România – pornind în sens invers, de la programele guvernamentale, specifice anilor de criză care au început cu pandemia – mergând spre schemele rudimentare de capitalizare a companiilor, specifice mediului de business care nu are acces la aceste programe. Cât, de unde, pentru ce:

***

”Stocul de asemenea credite care au în spate garanții sau programe guvernamentale este semnificativ, a ajuns la aproape 30 de miliarde de lei, iar ca flux, aproape jumătate din creditele date în ultimul an, de exemplu, reprezintă credite acordate prin asemenea programe”, a declarat Florian Neagu, director adjunct al Direcției de Stabilitate Financiară din cadrul Băncii Naționale a României (BNR), marți, în cadrul conferinței ”Banii României producătoare – finanțarea economiei private”, organizată de CursdeGuvernare.

În ceea ce privește tipul de companii care au accesat astfel de finanțări în ultimul an, cele mai multe, de departe, au fost firmele care prestează servicii cu un grad de cunoaștere mai slab sau firme care generează valoare adăugată mai scăzută, cele din low-tech și medium-low-tech. Situația este aceeași la nivelul întregului sistem: băncile finanțează în special firmele din sectoarele care produc valoare adăugată mai scăzută și cu putere inovativă mai redusă.

1. Programele guvernamentale. E nevoie să fie croite în funcție de obiectivele unei politici industriale

Florian Neagu consideră că deși impactul acestor programe guvernamentale este pozitiv, în sensul că au dus la o creștere substanțială a creditării, dar ideal ar fi fost dacă s-ar fi mulat pe obiectivele unei politici industriale.

”Considerăm că programele guvernamentale care sprijină finanțarea companiilor sunt bune, dar ar fi bine să fie mai bine croite, în funcție de ce îți propui să dezvolți. Ar fi fost la fel de bine dacă ar fi existat o politică industrială care să orienteze perspectiva autorităților și să orienteze o viziune de dezvoltare a țării”, a explicat directorul BNR.

De asemenea, având în vedere vulnerabilitățile macroeconomice ale României, în special deficitul de cont curent rezultat din dezechilibrul substanțial al balanței comercial, ar fi de dorit ca finanțările să se ducă spre companiile exportatoare. Cifrele arată însă că în majoritate covârșitoare creditul merge către firme neimplicate în comerțul exterior.

2. Supraviețuire, nu dezvoltare

Un alt aspect important în privind finanțărilor prin garanții guvernamentale este că o pondere semnificativă s-a dus către credite de trezorerie, respectiv pentru credite de capital de lucru, necesar satisfacerii cerințelor de lichiditate.

Rolul finanțării pentru investiții, pentru dezvoltare este mai mult decât modest.

”Vedem o îmbunătățire a accesului la finanțare a firmelor, dar gradul de capitalizare, deficitul de capitalizare rămâne cronic și prin urmare și gradul de bancarizare al firmelor din România rămâne mai modest, iar calitatea finanțării, atât prin programe guvernamentale cât și oferită de bănci, vedem spațiu semnificativ de îmbunătățire”, a comentat Florian Neagu.

Citește integral articolul pe www.cursdeguvernare.ro.