avocatnet.ro 
Hotărârea CJUE în cauza C-34/21 a fost pronunțată azi și are la bază o situație petrecută într-unul dintre landurile germane, în timpul pandemiei COVID-19, când, ca în multe alte părți ale lumii, nu doar la nivelul UE, cursurile școlare s-au petrecut și online, prin sisteme de videoconferință.
În concret, pentru a proteja drepturile elevilor în materie de protecție a datelor cu caracter personal, s-a stabilit că conectarea la serviciul de videoconferință nu este autorizată decât cu consimțământul elevilor înșiși sau, în cazul în care aceștia sunt minori, cu consimțământul părinților lor. În schimb, consimțământul profesorilor în cauză la participarea lor la acest serviciu nu a fost prevăzut.
După ce un organism ce reprezintă interesele cadrelor didactice a reclamat acest lucru, Ministrul Educației a susținut că prelucrarea datelor cu caracter personal pe care o constituie difuzarea în direct a cursurilor prin videoconferință este reglementată de normele naționale, astfel încât aceasta putea fi efectuată fără solicitarea consimțământului profesorilor în cauză, susținând că sunt acoperiți astfel în sensul art. 88 din GDPR, „normele detaliate” la care se referă articolul fiind, în acest caz, reglementarea națională din Germania.
|
Articolul 88 GDPR - Prelucrarea în contextul ocupării unui loc de muncă (1) Prin lege sau prin acorduri colective, statele membre pot prevedea norme mai detaliate pentru a asigura protecția drepturilor și a libertăților cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților în contextul ocupării unui loc de muncă, în special în scopul recrutării, al îndeplinirii clauzelor contractului de muncă, inclusiv descărcarea de obligațiile stabilite prin lege sau prin acorduri colective, al gestionării, planificării și organizării muncii, al egalității și diversității la locul de muncă, al asigurării sănătății și securității la locul de muncă, al protejării proprietății angajatorului sau a clientului, precum și în scopul exercitării și beneficierii, în mod individual sau colectiv, de drepturile și beneficiile legate de ocuparea unui loc de muncă, precum și pentru încetarea raporturilor de muncă. (2) Aceste norme includ măsuri corespunzătoare și specifice pentru garantarea demnității umane, a intereselor legitime și a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate, în special în ceea ce privește transparența prelucrării, transferul de date cu caracter personal în cadrul unui grup de întreprinderi sau al unui grup de întreprinderi implicate într-o activitate economică comună și sistemele de monitorizare la locul de muncă. (3) Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în temeiul alineatului (1) până la 25 mai 2018, precum și, fără întârziere, cu privire la orice modificare ulterioară a acestora. |
CJUE a analizat dacă o „normă mai detaliată”, în sensul alin. (1) al art. 88 din GDPR, trebuie să îndeplinească condițiile stabilite la alin. (2) al acestui articol. Curtea consideră, pe de o parte, că aceste norme nu se pot limita la a constitui reiterarea prevederilor GDPR privind condițiile de legalitate a prelucrării datelor cu caracter personal sau principiile acestui tratament sau la a trimite la aceste condiții și principii. În consecință, pentru a putea fi calificată drept „normă mai detaliată”, în sensul alineatului (1) al articolului 88 din RGPD, o normă de drept trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2) din acest articol.
Cu această ocazie însă, CJUE a statuat că atunci când instanța de trimitere constată că dispozițiile naționale referitoare la prelucrarea
datelor cu caracter personal în contextul ocupării unui loc de muncă nu respectă condițiile și limitele prevăzute la art. 88 alin. (1) și (2) din GDPR, aceasta trebuie să verifice și dacă dispozițiile menționate constituie un temei juridic pentru prelucrare, prevăzut la alt articol din GDPR, care respectă cerințele prevăzute de regulament. În acest caz, aplicarea dispozițiilor naționale nu trebuie înlăturată, spune CJUE.
Ambra Denisa