Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriRelansarea în dezbatere parlamentară a discuției privind necesitatea de a recurge la o practică abrogată acum aproape opt ani, așa-zisa poliție a concediilor medicale, abrogată tocmai din motive de excesivitate și chiar inutilitate, ne pune încă o dată în situația de a constata că departe de a progresa ori găsi soluții noi pentru probleme vechi sau recurente, fie batem, cel mult, pasul pe loc, fie ne întoarcem câte un pas în urmă. Când presa de specialitate din alte state, agenții de profil sau Organizația Internațională a Muncii vorbește despre precaritatea sănătății celor ce lucrează de acasă și a diminuării tacite a dreptului la concedii medicale al acestor angajați, noi ne preocupăm să căutăm acasă angajați care stau degeaba pe banii statului.
Articolul continuă mai jos
Departe de a nega existența sau amploarea fenomenului celor care sunt legați la robinetul indemnizațiilor de concediu medical, România nu este, cu siguranță, singura țară unde există astfel de angajați - fie în mediul public, fie în mediul privat - care, în mod nelegal, sunt beneficiari ai indemnizațiilor de concediu medical, lipsesc de la muncă pe motive medicale, când, de fapt, sunt în vacanță la schi ori plecați în vreun city-break.
Ca să încerce reducerea diminuării în mod fraudulos a fondului din care se plătesc, de la stat, indemnizațiile pentru aceste concedii, în Parlament s-a repus în discuție reintroducerea poliției concediilor medicale - detalii despre propunere, aici. Controalele făcute de angajatori și autorități acasă la persoanele în medical s-au practicat până în 2015, când practica a fost abrogată. „Reglementarea este excesivă și, în practică, s-a constatat că absența de la domiciliu a persoanei beneficiare de concediu medical nu reprezintă un motiv de suspendare a drepturilor", spuneau atunci cei care au propus eliminarea practicii. Sancțiunea propusă este aceeași ca atunci: angajații care nu răspund la interfon la adresa declarată să piardă dreptul la indemnizația de concediu medical.
Deși intrarea în concediu medical este adesea de-un formalism greu de parcurs sau chiar de înțeles pentru mulți angajați, aceasta s-ar îmbogăți cu o declarație suplimentară de depus de către angajatul cu probleme medicale, ale cărui priorități sunt, cu siguranță, acelea de a mai semna și trimite niște hârtii. Cât despre hilarul situației, doi oameni care bat la ușă ca să vadă dacă ești sau nu bolnav sau chiar țintuit la pat, nu are rost să mai vorbim. Nu are rost să mai vorbim nici de dificultatea cu care, ani la rândul, angajatorii au recuperat banii de la stat pe concedii medicale, dificultate care încă mai există în unele județe.
Parlamentarii care au propus revenirea la poliția concediilor medicale nu par să se gândească la problema principală: ce facem cu medicii care au semnat concediile medicale? În fond, angajații nu pot dobândi drepturile aferente concediilor medicale dacă cineva nu-și pune parafa pe niște documente medicale care să ateste că acei angajați au nevoie de zece, 20 sau 30 de zile de medical. În fiecare județ, cineva cunoaște pe cineva care cunoaște pe cineva care „dă concedii medicale”. Așadar, de ce am alege să sancționăm doar angajatul și nu am decide excluderea din profesie a medicului care folosește astfel de practici?
Când ne uităm la scopul declarat al acestei propuneri legislative, nu ne gândim la cei care se întâmplă să aibă nevoie, realmente, de zilele de medical, câteva pe an, ci la cei care petrec perioade lungi în concediu medical pe banii statului. De ce în loc să alocăm o resursă umană pentru plimbări în teren nu o folosim pentru a analiza datele deja existente, care, cu siguranță, ar permite în multe cazuri observarea unor informații care se repetă suspicios de mult în documentele medicale și care ar permite să ajungem direct la sursa problemei.
Sau de ce să nu acceptăm că, poate, mulți angajați ajung prea des în medical tocmai din cauză că au sănătatea „pe butuci”?
Când noi scriem despre toate astea, peste ocean și în statele europene vestice se discută tot mai des despre cum angajații ce lucrează de acasă, deși bolnavi, nu mai ajung să beneficieze de medical așa cum o fac angajații care merg la birou. Iar acesta nu e un semn bun, din contră.
Când un angajat vine la muncă cu simptome de răceală/gripă, tendința e de a-l trimite de acasă - ca să nu-i îmbolnăvească și pe alții sau pentru că, pur și simplu, e incapabil să muncească în starea în care se află. Pe cel de acasă însă nu-l mai vede nimeni, nu știe nimeni dacă are febră, dacă poate lucra opt ore la laptop ș.a.m.d., iar telesalariații au tendința de a-și ignora condițiile de muncă. Pentru că în telemuncă ochii care nu se văd se uită, acești angajați au ajuns să lucreze în condiții în care altădată ar fi avut concediu medical - acordat în mod judicios, desigur. Iar dacă se întâmplă să obțină concediul medical, unii angajatori au pretenția ca telesalariații să presteze muncă în acel răstimp („când te simți mai bine”).
Desigur, a vorbi despre tendința telesalariaților de a lucra deși au probleme medicale temporare, care le-ar da dreptul la concediu medical, sau care chiar se află în concediul medical poate părea o discuție ruptă de realitatea în care ne aflăm noi, în România.
Citește mai mult despre editorial, concediu medical, politia concediilor medicale
Comentarii articol (1)