Ciudățenii ale copiilor supradotați: fac calcule uimitoare, dar nu-și pot lega șireturile

Articol scris de Georgiana Mihalcea, redactor

O serie de ciudățenii ale copiilor supradotați îi fac pe părinți să descopere târziu faptul că au un copil înzestrat. Potrivit experților în neuroștiință, acești copii nu se comportă întotdeauna așa cum ne așteptăm. Iată 5 semne mai puțin obișnuite pe care le poți observa acasă, înainte de a-i face un test de specialitate.

Majoritatea copiilor supradotați pot învăța și procesa informații mai rapid decât copiii de vârsta lor și pot înțelege materia de nivel superior. Cu toate acestea, nu întotdeauna au un comportament adecvat în mediul educațional și pot avea, la unele discipline, note destul de mici.

Caracteristicile copiilor supradotați

Ghidul pentru părinți și profesori, „Copiii supradotați”, publicat în anul 2006 de un grup de experți de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din București, descrie supradotarea ca pe o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun excepționalitatea și fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate (și în condițiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant).

Există diverse obstacole care pot împiedica un părinte sau un specialist să identifice un copil cu aptitudini înalte, iar așteptările nerealiste și stereotipe pot fi una dintre cauze. Părinții ar trebui să știe că a fi supradotat nu este egal cu a fi cel mai bun din clasă. Mulți copii devin la școală plictisiți, pentru că știu atât de multe încât li se pare inutil să arate că au înțeles manualul. Unii s-ar putea chiar să aibă dificultăți la scris, din cauză că mintea procesează informația mai repede decât pot scrie. Alții se gândesc la mai multe lucruri în același timp și par a nu fi atenți la școală.

Iar mulți dintre ei chiar sunt neatenți pur și simplu din plictiseală, ei depășind deja informația predată de profesor.

Pe cât de minunați sunt acești copii, pe atât de greu sunt înțeleși. Deși ar putea schimba lumea datorită inteligenței lor superioare și fantastice, la fel de bine își pot rata șansa dacă nu sunt ajutați să își găsească locul. Se simt uneori neînțeleși și izolați, riscând să cadă în depresie pentru că simt că sunt diferiți față de copiii din jurul lor.

Atenție, copiii supradotati se nasc, nu sunt creați, iar darurile lor nu pot fi valorificate fără ca un adult să îi încurajeze, să îi ghideze și impulsioneze. Principiul „nature and nurture” este fundamental în educația acestor copii: sunt esențiale atât existența, cât și „hrana” abilităților.

Pentru a-i putea sprijini exact așa cum au nevoie, este important ca părinții să recunoască la timp capacitățile extraordinare. Iată cinci semne care ar putea indica faptul că ai un copil supradotat:

1. Are o dezvoltare asincronă

Copilul tău se luptă cu sarcini simple, cum ar fi legarea șireurilor sau nu poate să-și amintească să se spele pe dinți? Acestea sunt doar câteva exemple de dezvoltare asincronă – sau de dezvoltare mai rapidă în unele zone decât în altele. Este ceva obișnuit pentru copiii supradotați: la 8 ani, un copil gifted poate avea abilități de citire și înțelegere a unui text mai bune decât unul de clasa a 7-a, abilitățile de matematică precum unul de a 5-a și abilități sociale și de reglarea emoțională ca ale unui elev de pregătitoare.

2. Profunzime emoțională și sensibilitate la o vârstă fragedă

Experții în neuroștiință sugerează că micuții supradotați experimentează reacții emoționale mai intense față de tot ce se întâmplă în jurul lor. De exemplu, le este greu să se bucure de spectacole în care un personaj este rănit sau este trist. Mulți au, de asemenea, un simț sporit al dreptății și pot experimenta frustrare și dezamăgire atunci când simt că o situație este greșită. Datorită dezvoltării lor asincrone, este posibil să nu aibă încă abilitățile de reglare emoțională pentru a avea un bun control asupra emoțiilor.

3. Întrebări profunde la vârste mici

Copiii supradotați au adesea o curiozitate extremă, mai ales în ceea ce privește aspectele existențiale ale vieții. Ei pot fi preocupați de probleme precum moartea, sărăcia, schimbările climatice și nedreptățile. Un film sau o carte destinată copiilor care abordează subiectul bullying-ului, de exemplu, îi poate determina să pună întrebări despre natura societății. Întrebările copiilor mici supradotați pot varia de la „Ce se întâmplă când murim?” la „De ce se întâmplă lucruri rele în lume?”

4. Interese unice, peste vârsta cronologică

Când un elev din clasele mici înțelege formule și reacții chimice sau studiază hărțile de transport în comun ale orașelor mari, uneori părinții își fac griji că micuțul lor „își pierde copilăria”. În realitate, copiii lor pot avea o înțelegere mai avansată a unui subiect decât alții de aceeași vârstă.

5. Performanțe insuficiente în școală

Copiii supradotați au o nevoie extremă de stimulare mentală constantă. La școală, se pot plictisi cu ușurință pentru că învață lucruri mai repede decât colegii lor. Când școala nu este suficient de provocatoare sau interesantă, aceștia își pot pierde motivația. (Gândiți-vă la cum v-ați simți după o tură de lucru de opt ore în care nu sunteți stimulat, în care nu faceți nimic interesant.) Chiar dacă își pot face treaba cu ușurință – au adesea abilități excelente de raționament și memorie – nu văd niciun scop și nu mai încearcă.

Există o serie de cazuri celebre în care geniile nu numai că nu au fost recunoscute din timp, ba chiar i-au făcut pe cei din jur să îi vadă radical diferiți față de cum erau cu adevărat. Iată opt celebrități care s-au aflat în această situație:

• Einstein a vorbit la patru ani;
• Isaac Newton avea note slabe în școala primară;
• Când Edison era copil, profesorii i-au spus că este prea prost ca să învețe ceva;
• Un editor de ziar l-a concediat pe Walt Disney pentru că nu avea destule idei;
• Profesorul de muzică al lui Caruso i-a spus că nu poate cânta, deoarece nu are pic de voce;
• Lev Tolstoi a fost dat afară din facultate;
• Luis Pasteur a fost considerat mediocru la chimie când a terminat Royal College;
• Winston Churchill a rămas repetent în clasa a șasea.

Copiii supradotați pot fi recunoscuți de când sunt bebeluși

O concepție greșită și destul de comună despre copiii supradotați este că ei pot fi depistați abia la vârstă școlară. Trăsăturile gifted pot fi recunoscute la copii mici și chiar la bebeluși dacă sunteți atenți la anumite semne. Ele pot include caracteristici precum:

• Căutarea constantă a stimulării în timp ce este treaz.
• Abilitatea timpurie de a imita sunetele.
• Vigilență extremă sau atenție deosebită la tot ce este în jurul său.
• Hipersensibilitate la sunete, mirosuri, texturi și gusturi, precum și o reacție neobișnuită la cele neplăcute (caracteristică suprasensibilității lui Dabrowski).
• Nevoie de somn mai redusă.

Majoritatea copiilor supradotați au cel puțin 3 din aceste trăsături la vârstă mică. Este important de reținut că cercetările asupra bebelușilor supradotați sunt destul de limitate. Deși aceste semne pot sugera înzestrarea, existența lor nu rereprezintă garanția abilităților înalte. Dacă bănuiești că ai un bebeluș special, încurajează-i dezvoltarea creierului și urmărește semnele de genialitate pe măsură ce continuă să crească.

Mituri despre copiii supradotați

Nu orice copil precoce este supradotat! Ca să fiți siguri de încadrarea în această categorie trebuie să i se aplice teste de specialitate. Conform ghidului „Copiii supradotați”, există diverse mituri despre acești copii, pe care părinții ar trebui să le știe. Indiferent de IQ, fiecare copil este demn de grija și iubirea necondiționată a părinților săi, dar, dacă are abilități speciale ar trebuie să beneficieze de o educație adecvată și o stimulare intelectuală continuă. Iată câteva mituri:

1. Sunt crema clasei

Nu neapărat. Uneori pot prezenta diverse tipuri de dizabilități în învățare ce pot rămâne nedescoperite la început. În acest caz, odată cu trecerea timpului, le vine tot mai greu să exceleze în învățare.

2. Sunt atât de deștepți încât se descurcă cu sau fără programe speciale

Aparent, se descurcă bine de unii singuri, dar se pot plictisi și nu vor mai respecta regulile. Aceste tendințe se pot accentua odată cu creșterea, când sarcinile devin mai complexe.

3. Supradotați și talentați înseamnă același lucru

Nu neapărat, nu există nici o regulă de corelare între acestea. Se fac diferențieri mari între „supradotat academic”, „supradotat intelectual”, „talentat” și altele. Copiii supradotați necesită curriculă diferențiată și programe educative flexibile, într-un mediu intelectual special. Orice copil poate trece prin programe îmbogățite, însă supradotații și talentații au nevoi educative diferite.

4. Trebuie să treacă prin școală împreună cu generația lor

Este adevărat că supradotații trebuie să interacționeze social cu cei din propria generație, însă vârsta lor cronologică nu corespunde cu vârsta lor mentală, care poate fi mult mai mare. Să pui un copil supradotat în aceeași clasă cu alți copii cu vârsta mentală mult mai mică decât a lui poate fi o situație care să îl dezavantajeze.

5. Supradotarea este ceva de invidiat

Marea majoritate a copiilor supradotați se simt neînteleși și izolați. Deseori, sunt respinși de către colegi din cauza gusturilor și a opiniilor prea mature.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.